Izvoarele nescrise ale dreptului european

Dreptul comunitar constituie un ansamblu de norme juridice ierarhizate care guverneaza raporturile stabilite de catre Comunitatile europene cu diferitele categorii de subiecte de drept: statele membre, statele nemembre ale Comunitatilor europene, alte organizatii internationale, persoane fizice si juritice care nu apartin statelor membre ale Comunitatilor europene.

Ordinea juridica comunitara reprezinta ansamblul de norme care guverneaza raporturile stabilite de catre Comunitatile europene cu urmatoarele categorii de subiecte de drept: statele membre; statele nemembre ale Comunitatilor europene; alte organizatii internationale; persoane fizice si juridice care nu apartin statelor membre ale Comunitatilor europene.

Aceasta noua ordine juridica este guvernata de doua principii de baza:

- integrarea directa a ordinii juridice comunitare in ordinea juridica interna a statelor membre ale Comunitatilor europene;

- aplicabilitatea prioritara a dreptului comunitar in dreptul intern al statelor membre.

Ordinea juridica comunitara prezinta doua caractere fundamentale, si anume:

A. este o ordine juridica autonoma, caracter afirmat atat de Curtea de justitie a Comunitatilor europene, cat si de jurisdictiile interne.

B. este o ordine juridica integrata in dreptul statelor membre, caracter afirmat de catre Curtea de justitie a Comunitatilor europene, admis de toate jurisdictiile interne prin prevederi constitutionale.

Se disting doua categorii de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare si izvoare secundare. O alta distinctie se refera la izvoare interne (tratatele constitutive, principiile generale ale dreptului, legislatia secundara) si la izvoare externe (acordurile internationale).

Pe langa aceste doua categori de izvoare se poate vorbi despre izvoarele nescrise, precum principiile generale de drept sau jurisprudenta Curtii ori izvoare care isi au originea in afara ordinii juridice comunitare, ca dreptul izvorat din relatiile externe ale Comunitatilor sau dreptul complementar aparut prin acte conventionale incheiate de catre statele membre pentru aplicarea tratatelor.

Izvoarele primare cuprind actele juridice fundamentale ale dreptului comunitar:

- Tratatele de instruire a celor trei Comunitati europene;

- Tratatele de modificare a tratatelor de instruire a Comunitatilor europene;

- Cele doua tratate bugetare;

- Deciziile si tratatele de aderare;

- Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor.

Tratatele constitutive au cea mai mare forta juridica, acestora subordonandu-li-se toate celelalte izvoare ale dreptului comunitar.

Cea de-a doua categorie - izvoarele secundare - cuprinde, in mod obisnuit, actele adoptate de institutiile comunitare in scopul aplicarii prevederilor Tratatului: regulamente, directive, decizii. Ele au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezolutii sau recomandari care sunt folosite de regula in dreptul international. Avand caracter derivat, dreptul secundar nu poate contraveni dreptului primar; in caz contrar, el va fi lipsit de efecte juridice.

Dreptul comunitar este prin esenta un drept scris. Totusi, dupa exemplul jurisdictiilor internationale sau statale, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a amintit in numeroase imprejurari ca o regula de drept nescrisa nu este, din acest motiv, exclusa de la legalitatea comunitara. Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar sunt principiile generale de drept si jurisprudenta.

1. Principiile generale de drept

Principiile generale de drept sunt reguli nescrise pe care Curtea de Justitie le aplica si care astfel sunt incorporate in dreptul comunitar. Aceste principii sunt reguli de un inalt grad de generalitate, ce reflecta conceptii si valori esentiale ale dreptului si ale justitiei, carora li se supun atat ordinea juridica comunitara, cat si cea a statelor membre. Ele au fost consacrate prin jurisprudenta Curtii de Justitie. Principiile generale ale dreptului, ca izvoare juridice, se impun, in mod deosebit, datorita caracterului de noutate a dreptului comunitar care se afla inca in etapa consolidarii sale.

Principiile generale de drept reprezinta o contributie deosebita la formarea dreptului comunitar.

Principiile proprii sistemului comunitar rezulta din interpretarea dispozitiilor tratatelor, fiind consacrate de jurisprudenta Curtii de Justitie.

Aceste principii generale ale dreptului sunt:

- Principiul cooperarii loiale;

- principiul echilibrului institutional;

- principiul nediscriminarii dupa nationalitate.

1.1. Principiul cooperarii loiale

Principiul cooperarii loiale consacrat de Tratat si promovat, de asemenea, de Curtea de Justitie este prevazut la art. 10 CE, care dispune ca statele membre vor lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, de a asigura indeplinirea obligtiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa de institutiile Comunitati si ca ele faciliteaza acesteia indeplinirea misiunilor ei. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclita realizarea obiectivelor Tratatului.