In domeniul dreptului, sintagma ,,izvoarele dreptului international public" desemneaza modalitatile specifice de exprimare a continutului unei norme de drept. In doctrina mai veche a dreptului international public se facea diferenta intre izvoarele materiale si cele formale. Primele faceau referire la conditiile sociale care genereaza anumite norme de drept. Amintim in acest sens, opinia publica, constiinta colectiva, notiunea de justitie, etc. Izvoarele formale erau reprezentate de mijloacele prin care se exprimau normele acestui sistem de drept. La ora actuala, izvoarele dreptului international public sunt reprezentate de izvoarele formale, cele care au caracter juridic. Normele deptului international public sunt efectul acordului dintre doua sau mai multe state. In dreptul intern izvoarele normelor sunt determinate cu ajutorul dispozitiilor prevazute de Constitutie si de alte legi. In dreptul international sunt altfel din cauza inexistentei unor organe si acte constitutionale riguros conturate. In aceasta situatie, pentru a stabili care este izvorul unei anumite norme de drept international va trebui examinat fiecare caz in parte, in care se manifesta acordul de vointa al statelor. Data fiind aceasta imprejurare, specialistii in domeniu au intocmit o lista cu izvoarele dreptului international public, lista care este mobila in timp, fiind supusa modificarilor ce au loc in dreptul intern public. Un asemenea text, sub forma unei liste este art.38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie care face referire la izvoarele dreptului international: 1. ,,Curtea, a carei misiune este de a solutiona conform dreptului international diferendele care ii sunt supuse, va aplica: a) conventiile internationale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli de conduita recunoscute in mod expres de statele in litigiu. b) cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale, acceptata ca drept c) principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate d) sub rezerva dispozitiilor Articolului 59, hotararile judecatoresti si doctrina celor mai calilficati specialisti in drept public al diferitelor natiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. 2. Prezenta dispozitie nu aduce atingere dreptului Curtii de a solutiona o cauza ex aequo et bono, daca partile sunt de acord cu aceasta." Conform acestui articol, conventiile internationale, cutuma si principiile generale sunt considerate drept izvoare principale, hotararile judecatoresti si doctrina specialistilor in drept public fiind "mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept" Acest articol nu trebuie considerat a fi perfect deoarece ii pot fi aduse completari iar unele dintre aspectele sale nu sunt conforme cu dreptul international actual. Cu privire la acest ultim aspect, calificarea principiilor generale de drept ca fiind cele ,,recunoscute de natiunile civilizate" nu tine cont de interpretarile si evaluarile dreptului international contemporan. Legat de faptul ca lista izvoarelor de drept international, pe care acest articol o reflecta, poate fi completata,amintim, in acest sens, anumite acte adoptate de organizatiile internationale precum rezolutii ale Adunarii Generale a ONU dar si acte unilaterale ale statelor, ce pot produce efecte juridice in raporturile cu alte state. Asa cum am mentionat anterior, la ora actuala tratatul international este considerat cel mai important izvor al dreptului international. Numarul tratatelor internationale a crescut considerabil dupa al II-lea Razboi Mondial. Aceasta majorare se explica prin cresterea numarului de state si a organizatiilor internationale. De asemenea. Domeniile cooperarii internationale s-au diversificat si au impus tratatele drept principalele izvoare ale unor norme de drept international. Ca urmare, in 2005 la Organizatia Natiunilor Unite erau inregistrate peste 35 000 de tratate. Majoritatea acestor conventii reglementeaza aspecte legate de pacea si securitatea internationala, drepturile omului, dezvoltarea economica si comerciala, etc. In acest sens amintim urmatoarele tratate internationale: Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid din 1948, Carta ONU, Pactele drepturilor omului din 1966, etc. Intre toate acestea, Carta Natiunilor Unite reprezinta instrumentul juridic fundamental al comunitatii internationale contemporane. Cutuma internationala este considerata cel mai vechi izvor al dreptului international si al dreptului in general. Cutuma poate fi definita drept ,,o regula nescrisa dar cu caracter obligatoriu pentru subiectele de drept".
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
