Izvoarele Dreptului Familiei

Romanii considerau ca << dreptul este arta binelui si a dreptatii >>.In limba romana, ca de altfel si in numeroase alte limbi, termenul drept este folosit in doua sensuri si anume:

a) ca ansamblu de reguli juridice de conduita sau normele juridice din societate, denumit si drept obiectiv ;

b) dreptul ce apartine unei persoane (fizice sau juridice) in temeiul normei juridice, pe care-l denumim drept subiectiv.

Forma de exprimare a formelor juridice, modalitatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie poarta denumirea de izvor de drept.

Notiunea de izvor de drept este utilizata in mai multe sensuri, dintre care cele mai raspandite sunt:

- Izvor material si izvor formal al dreptului

- Izvor direct si izvor indirect

- Izvor scris si izvor nescris al dreptului

- Izvor intern si izvor extern al dreptului

Izvoarele materiale sunt izvoarele reale ale dreptului pozitiv. Ele reprezinta infrastructura oricarui sistem de drept pozitiv. Dreptul pozitiv este secretia constiintei juridice a societatii respective. Din relatiile sociale care se cumuleaza si se generalizeaza apare acel curent general de opinie pe care il numim constiinta juridica colectiva a societatii respective. Din aceasta constiinta colectiva a societatii se iveste dreptul pozitiv, fie ca este vorba de un drept cutumiar, constituit intr-un mod inconstient si latent, fie ca este vorba de legea scrisa, care se formeaza prin actiunea constienta a legiuitorului.

Dar, dreptul pozitiv este rezultatul constiintei juridice, mai mult sau mai putin generalizate, a societatii respective.

Intr-o alta definire izvoarele materiale ale dreptului (sociale, economice, culturale, ideologice, etc.) reprezinta fac