Istoricul formării comunităților europene și a Uniunii Europene

Extras din referat Cum descarc?

Finalul celui de-al doilea razboi mondial a gasit in Europa devastata, divizata intre doua grupe de interese: cele ale S.U.A., care doreau impulsionarea tarilor din vest spre o revenire rapida, menita a stopa expansiunea comunismului sovietic, si interesele U.R.S.S., care dorea extinderea influentei sale si in vestul Europei.
Aceste doua surse de presiune au determinat coalizarea Europei occidentale, pe de o parte pentru a face fata dominatiei crescande a Uniunii Sovietice manifestate cu pregnanta in estul Europei , iar pe de alta parte, pentru a contracara o intarire prea mare a influentei americane in zona europeana.
Pe de alta parte, relatiile postbelice dintre tarile europene nu puteau sa nu fie influentate de preocuparea, justificata de altfel, de a preveni orice posibilitate ca Germania sa provoace un alt razboi.
Doua solutii erau posiblile din acest punct de vedere: divizarea Germaniei, realizata deja, sa fie dublata de o inapoiere economica a Germaniei de Vest, in asa fel incat potentialul sau militar sa fie impulsionata, pentru a rezista expansiunii comunismului.
Evident ca cea de-a doua solutie a fost preferata, ea fiind de altfel si in concordanta cu filosofia occidentala. Trebuia asigurata insa o legatura foarte puternica, o interdependenta economica si militara intre Germania si celelalte tari vestice, astfel ca un nou razboi sa fie imposibil de declansat.
Dorinta S.U.A. de a reinarma Germania de Vest in vederea alaturarii acesteia la efortul comun european de rezistenta impotriva comunismului nu convenea insa Frantei, care se opunea unei reinarmari necontrolate a Germaniei si dorea sa pastreze tutela internationala asupra regiunilor Saar si Ruhr, "leaganul" siderurgiei germane.
2. Primele organizatii europene: abordarea interguvernamentala
Ideea reconcilierii franco-germane si a unitatii europene a avut sustinatori marcanti inca din primii ani de dupa razboi. Astfel, Churchill indemna in 1946 Franta si Germania sa construiasca "Statele Unite ale Europei" . Dupa cum se observa, era o sugestie care nu includea Marea Britatnie, fidela S.U.A. si izolarii ei insulare .
Unitatea Europei a fost, de asemenea, sustinuta de Aristide Briand (1929) iar la Conferinta de la Haga, din 1048, care a pus bazele Consiliului Europei, de la Alcide de Gasperi, Paul Henry Spaak, Salvador de Madariaga y Rojo.
Primele incercari de cooperare economica si militara intre statele Europei occidentale sunt marcate insa de principiile abordarii interguvernamentale, care in esenta releva dorinta statelor de a-si pastra neatinsa suveranitatea in cursul procesului de cooperare.
Abordarea interguvernamentala este profund opusa celei comunitare, asa cum vom vedea in cursul acestei sectiuni: in interguvernamentalitate nu exista transfer de competente, statele implicate fiind angajate doar pe calea cooperarii, concertarii eforturilor, iar decizia este luata prin consens, neavand forta juridica sau obligativitate .
2.1. Organizatia Europeana de Cooperare si Dezvoltare (O.E.C.D.)
In 1948 ia nastere Organizatia Europeana de Cooperare Economica (O.E.C.E.), menita a gestiona si distribui intre statele membre ajutoarele destinate reconstructiei, acordate de S.U.A. prin planul Marshall . Dupa incheierea programului de ajutor in 1952, organizatia a continuat sa existe ca spatiu de promovare a unui comert liber intre tarile membre, a primit ca membri si alte state dezvoltate din punct de vedere economic din lumea necomunista, si s-a transformat in 1961 in ceea ce astazi poarta denumirea de Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare (O.E.C.D).
In prezent O.E.C.D. activeaza in scopul concertarii politicilor economice din

Fisiere in arhiva (1):

 Istoricul Formarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene.doc