Istoricul Construcției Comunitare Europene

Consideraţii istorice privind apariţia şi evoluţia comunităţilor europene

În urmă cu 57 de ani, era semnat la Paris, de către 6 state europene , Tratatul prin care se puneau bazele primei Comunităţi europene (CECO). Scindarea, apărută după sfârşitul celui de al doilea război mondial, între Est şi Vest a con dus la o evoluţie separată a celor două ”blocuri” geo-politice.

În vest evoluţia europeană îşi are originea în organizaţiile de cooperare de la sfârşitul anilor '40, această evoluţie desfăşurându-se pe plan militar, economic şi politic.

Pe plan militar, au fost create Uniunea Europei Occidentale – Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948, revizuit prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954, care conţine o clauză de angajament militar automat în caz de agresiune împotriva unuia dintre membri (Franţa, Regatul Unit, Luxemburg, Belgia, Ţările de Jos, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Grecia), NATO (Tratatul de la Washington, 4 aprilie 1949) – care cuprinde statele europene, Statele Unite şi Canada într-o alianţă politică pe care s-a grefat o integrare militară

În plan economic, a fost constituită Organizaţia europeană de cooperare economică (OECE) la 16 aprilie 1948 pe ca statele europene să poată gestiona şi administra în comun ajutorul oferit prin Planul Marshall. Această organizaţie a devenit în 1960 Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare (OCED).

Organizaţiilor mai sus amintite li se adaugă, pe plan politic, Consiliul Europei, reunind statele europene conduse de un regim democratic pluralist şi ataşate protecţiei drepturilor omului – Tratatul de la Londra din 9 mai 1949. Consiliul este un instrument de armonizare a drepturilor naţionale şi care favorizează un drept regional european pe bază de convenţii, cum ar fi, Convenţia europeană a drepturilor omului semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.

În est, s-a edificat un bloc, dispărut acum aproximativ 15 ani, format din democraţiile populare din Europa Centrală şi de Est, aflate sub dominaţia URSS-ului.

Pe plan economic, a apărut astfel în ianuarie 1949 Consiliul de ajutor economic reciproc - CAER pus în practică abia în 1959.

În plan militar a fost încheiat la 14 mai 1955 Pactul de la Varşovia.

Organizaţiilor de cooperare instituite în vest vor veni să se adauge, în anii '50, ca organizaţii de integrare, Comunităţile europene.

Procesul de formare al Comunităţilor europene

Tratatul instituind Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)

A fost semnat la 18 aprilie 1951 la Paris şi a intrat în vigoare la 25 iulie 1952 după ratificarea lui de către cele 6 state fondatoare: Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Italia.

Din Tratat se desprind 4 principii comunitare, preluate din Planul Schuman:

- Superioritatea instituţiilor

- Independenţa instituţiilor

- Colaborarea între instituţii

- Egalitatea între state

Instituţiile înfiinţate prin Tratatul CECO sunt următoarele:

- Înalta Autoritate – reprezintă interesele organizaţiei

- Consiliul Special de Miniştrii – reprezintă interesele statelor membre

- Adunarea Comună – reprezintă interesele popoarelor statelor membre

- Curtea de Justiţie – este instituţia jurisdicţională cu rol în apărarea respectării dreptului comunitar.

Tratatele instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA)

Au fost semnate la Roma la 25 martie 1957 şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul CEE avea drept obiective:

- Instituirea unei pieţe comune şi apropierea politicilor economice ale statelor membre

- Dezvoltarea armonioasă a activităţilor economice în ansamblul comunităţii

- Stabilitate, extindere continuă şi echilibrată

- Creşterea nivelului de trai

- Relaţii mai strânse între statele membre

- Stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniile agriculturii, transporturilor, relaţiilor comerciale externe.

Tratatul CEEA avea în vedere:

- Formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene

- Dezvoltarea cercetării şi difuzarea cunoştinţelor tehnice