Istoria gândirii juridice europene - prostituția

I. Introducere

Prostituţia reprezintă o manifestare particulară a sexualităţii sub aspectul socializării şi comercializării ei. Legal sau ilegal s-au practicat, se practică şi probabil se vor practica relaţii sexuale multiple interesate cu doritori dispuşi să plătească. Practicanţii sunt în mare majoritate femei, numite admirativ sau eufemistic „preotese ale erosului”, „profesioniste ale sexului”, „brechtiene ale sexului”.

Miturile au construit prin Inanna, Ashtarte, Ishtar, Asherah, Athargatis, Lakshmi, Anahita, Mayahuel, Xochiquetzal, Aphrodita, Venus, s.a. modele ce simbolizau fertilitatea, fecunditatea, senzualitatea, dragostea.

Prostituția este definită de Codul Penal din România ca "Fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane", în timp ce, la nivel european se preferă definirea ca "acțiunea de satisfacere, obișnuit sau ocazional, contra cost, a dorințelor sexuale ale unei persoane".

În general, cu termenul de prostituție se indică activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani. Activitatea, oferită de persoane de orice orientare sexuală, poate avea caracter autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional.

Folosirea termenului nu este univocă și în funcție de țară, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual și orice tip de plată (chiar și nebănească) sau să-i indice, din punct de vedere moral și în mod eronat, pe cei ce întrețin acte sexuale în afara căsătoriei, sau au un stil de viață similar celor ce oferă prestații sexuale considerate imorale. Strict legată de prostituție este exploatarea acesteia, sau proxenetismul, practicat de către persoane ce se prezintă drept „protectori”. Mai există și alte figuri legate de fenomenul prostituției, fapt pentru care se poate configura, în locul exploatării efective, infracțiunea de favorizare.

Prostituția în lume este reglementată juridic în mod amplu și foarte variat, de la pedeapsa capitală până la legalizarea completă.

II. Forme de manifestare

Sunt cunoscute şi practicate, din vremuri străvechi până în zilele noastre, variante forme de manifestare a prostituţiei: sacră, ospitalieră, politică, economică, feminină, masculină şi juvenilă, hetero şi homosexuală, instituţională şi neinstituţională.

- Prostituţia sacră, rituală, practicată în procesiuni religioase, este un mod de venerare a divinităţilor. Ex: in templele greceşti, hierodulele întreţineau cultul zeilor Aphrodita, Adonis, Eros, Dionyssos, Priap. În templele romane se desfăşurau procesiuni erotice pentru întreţinerea cultului zeilor Venus Cupidon Bachus. Şi în vremurile noastre există practici de imitare hierogamică, practici de magie roşie, în temeiuri yoga-tantra şi tao. Secte şi organizaţii creştine cum sunt mormonii sau „Familia” promovează desfrâul având ca slogan „sexul revoluţionar” motivat de credinţa iubirii sexuale a aproapelui.

- Prostituţia ospitalieră este un mod de exprimare a respectului pentru oaspeţi prin oferirea, spre desfătare, a soţiilor şi fiicelor.În Vechiul Testament se relatează faptul că Lot, nepotul patriarhului Abraham, îşi oferea spre desfătare oaspeţilor, soţia şi fiicele.

- Prostituţia politică are ca scop ascensiunea în poziţii politice râvnite, învingerea sau eliminarea adversarilor. Seducţia feminină a fost folosită în scopuri politice în toate timpurile. Lucrezia Borgia, Caterina de Medici, etc, s-au folosit de puterea seducţiei pentru a-şi atinge scopurile politice. Favoritele regilor Franţei, Germaniei, Angliei, se amestecau în politică şi influenţau unele decizii politice. Favoriţii împărăteselor, reginelor, ţarinelor, au slujit scopurile politice ale suveranelor şi au fost răsplătiţi cu generozitate.

- Prostituţia economică a fost şi este profitabilă pentru avantaje materiale: câştigarea existenţei, lux, etc. În toate timpurile, o soluţie în lupta cu sărăcia a fost prostituţia de supravieţuire.

- Folosirea copiilor în practica de comercializare a sexului a căpătat forma prostituţiei juvenile, o formă degradantă de exploatare a copiilor.

- Prostituţia neinstituţională, neorganizată, în general clandestină a existat dintotdeauna şi există pretutindeni. Practicantele (ele predomină), au fost şi sunt dispreţuite, persecutate, condamnate. In Grecia erai numite „pallakes” iar în Roma erau alicariae, stabulariae, blitae, vagae.

- Prostituţia instituţională este aceea care se practică organizat, în stabilimente de diferite tipuri, în case de toleranţă sau bordeluri.

III. Prostituţia în trecut şi prezent

Antichitatea greacă

Cultura şi civilizaţia Greciei antice reprezintă temelia şi leagănul culturilor şi civilizaţiilor europene. În mitologia greacă s-au creat, prin ninfe şi satiri, simboluri ale dorinţei sexuale neînfrânate. Dikteriadele (gr. diktyo=a pescui cu năvodul), erau prostituate publice, profesioniste ale amorului interesat, ce-şi ofereau serviciile în bordeluri, legalizate la iniţiativa lui Solon, (640-558 îH) în anul 554 îH., aceasta fiind o măsură de moralitate publică, destinată sa apere onoarea femeilor serioase.