Introducere Uniunea Europeana are o importanta deosebita pentru Romania. Tot ceea ce se intampla in contextul european se rasfrange in mod direct asupra tarii noastre si in mod implicit asupra cetatenilor rezultand unele avantaje si dezavantaje, insa se pune problema de a sti daca aceste sunt reale sau doar o himera. Mai intai sa ne facem o parere asupra a ceea ce prezinta cartile ca fiind, astfel: Uniunea Europeana este o organizatie integrationista interstatala, la nivel regional, bazata pe o cooperare multilaterala institutionalizata, in vederea crearii unui spatiu economico-monetar, social si politic, cat mai unificat, capabil sa genereze un efect multiplicator, care in final sa conduca la o bunastare. Are sediul in Bruxelles, Belgia si a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Uniunea Europeana a devenit tot mai puternica avand din ce in ce mai multi aliati si va deveni mai puternica de atat prin largirea acestei uniuni. De la cele trei comunitati europene (a carbunelui, otelului si energiei atomice) si pana la Europa de astazi, statele batranului continent au parcurs un drum lung si, uneori, anevoios. De exemplu Elvetia, care nu a votat spatiul Economic European, refuzand, odata cu aceasta, integrarea in Uniunea Europeana, sau Norvegia care dorea sa adere la Uniune, insa dupa doua referendumuri poporul a ales sa fie independent. Chiar si statul Maroc dorea o aderare la Uniunea Europeana, insa solicitarea a fost respinsa, deoarece Tratatul de la Roma impunea ca tarile membre sa fie din Europa . Insa Uniunea Europeana continua confruntarea cu astfel de provocari si in prezent pentru a-si atinge doua mari scopuri: aprofundarea integrarii politice si extinderea spre est. Uniunea Europeana este, in primul rand, un element de stabilitate in lume, decizia infiintarii sale conducand la peste cincizeci de ani de pace pe continent. Capitolul I Europa de la concept la realitate Nasterea unei idei La 11 noiembrie 1918, cand a luat sfarsit Primul Razboi Mondial, o mare parte a lumii antebelice care-l cauzase tinea deja de domeniul istoriei. Patru mari imperii se destramasera: acela al Germaniei in sine si cele austro-ungar, tarist si otoman, care stapanisera regiuni atat de intinse din Orientul Apropiat si Mijlociu. Domnea sentimentul general ca lumea trebuie sa fie reconstruita intr-un mod care sa poata garanta ca o asemenea catastrofa n-avea sa se mai repete niciodata. Aceasta hotarare a luat doua forme concurente: una idealista, cealalta razbunatoare. Idealismul interbelic a fost reprezentat de presedintele american Woodrow Wilson, a carui tara, intervenind in ultimul an al razboiului, inclinase balanta miltara impotriva Germaniei, determinandu-i prabusirea politica. Celebra "Declaratie in paisprezece puncte" a lui Wilson, sustinand dreptul popoarelor la autodeterminare, a ghidat acordul postbelic convenit la Conferinta de pace de la Paris, in 1919. Pe fostele teritorii ale imperiilor acum defuncte aparusera noi natiuni, avand frontierele garantate de idealismul postbelic al carui reprezentant suprem creat de Wilson era Liga Natiunilor. Aceasta avea sa mentina pacea, prilejuind un forum pentru rezolvarea disputelor si daca acesta esua, un mecanism de interventie colectiva. In primele faze ale perioadei interbelice insa, aceasta dispozitie idealista a fost subminata de doua socuri brutale. Primul, in urma opozitiei din partea Senatului Statelor Unite si a succesorului lui Wilson, presedintele Harding a fost retragerea S.U.A. din liga. Revenirea Americii la izolationism a lasat noul forum international ca pe un corp in mare masura europeana, dominat de Marea Britanie, Franta si Italia. Al doilea soc a fost hotararea Frantei de a se razbuna pe Germania, tara considerata principala responsabila pentru catastrofa, si de a se asigura ca aceasta nu avea sa fie niciodata destul de puternica pentru a pune in pericol pacea.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
