Introducere Notiunea de viata privata este inca imprecis definita, primind o interpretare extensiva din partea judecatorilor europeni. Astfel, Curtea a decis ca protectia vietii private nu acopera doar sfera intima a relatiilor personale, ci si ,,dreptul individului de a lega si dezvolta relatii cu semenii sai"..Notiunile de ,,viata privata", ,,domiciliu" si ,,corespondenta" vizate de art. 8 au fost interpretate ,,dinamic" de Curtea europeana, ele acoperind si activitatile profesionale sau comerciale, ca si localurile unde acestea se desfasoara. De asemenea, este protejat si dreptul la nume, inteles ca un mijloc de identificare personala si de relatie cu altii. In plus, Curtea a inclus in notiunea de viata privata integritatea fizica si morala a persoanei, cuprinzand si viata sexuala a acesteia. Respectul datorat personalitatii umane constituie o parte integratoare esentiala a libertatii umane, motiv pentru care s-a impus adoptarea unor reglementari atat la nivel international, cat si la nivel national, care sa creeze un mecanism jurisdictional de protectie a persoanei fizice impotriva imixtiunilor de orice natura. Astfel, in dezbaterile internationale s-a acordat o atentie deosebita promovarii, consacrarii si ocrotirii dreptului la viata privata. Inviolabilitatea domiciliului este un drept ce tine de ,,siguranta si binele personal". In cauza Niemietz c/ Germaniei (1992), judecatorii europeni au extins aceasta protectie si asupra localurilor profesionale, in scopul unei mai bune protectii a drepturilor fundamentale. Incalcarea acestui drept nu este posibila decat in temeiul unui mandat judiciar. Protectia domiciliului persoanei se extinde dincolo de incalcarile ,,fizice" propriu-zise din partea autoritatilor. Astfel, statele pot fi raspunzatoare pentru incalcarea acestui drept si in situatia cauzarii sau permiterii poluarii de orice fel care aduce atingere dreptului persoanei de a se bucura de domiciliul sau. O situatie deosebita a fost cea din cauza Akdivar c/ Turciei (1996), in care Curtea a decis ca arderea si distrugerea deliberata a caselor reclamantilor de catre militari au constituit o grava incalcare a obligatiei statului de a proteja domiciliul persoanei, asumata in conditiile art. 8. Pe baza acestor considerente, art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului consacra dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale, text ce isi are originea in art.12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului1. O formulare similara este data protectiei dreptului la viata privata de art. 17 al Pactului international privitor la drepturile civile si politice, precum si de art. 7 al Cartei Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ca temei juridic national al acestui drept retinem Constitutia Romaniei, Codul penal precum si alte legi materiale interne care contin reglementari relative la dreptul la viata privata, pe care insa le vom analiza in capitolele urmatoare. Continutul dreptului la inviolabilitatea domiciliului - Protejarea caracterului secret al vietii dinauntrul domiciliului Cu privire la drepturile relative la un domiciliu pe care le protejeaza art. 8, mentionam mai intai faptul ca acesta vizeaza caracterul secret al vietii dinauntrul domiciliului. Locuinta constituie spatiul unde libertatea persoanei trebuie sa se poata manifesta in toata plenitudinea sa, astfel incat orice act ce scoate la lumina ceea ce se petrece in spatele usilor sau orice act prin care aspecte aflate in interiorul acesteia ajung la cunostinta altor persoane, fara voia titularului lor, atrag incidenta dispozitiilor art. 8. Astfel, intr-o speta, Curtea a decis ca, desi scopul perchezitiei era relevarea unor aspecte ale vietii fiicei reclamantei, patrunderea fortata in locuinta reclamantei a inlaturat secretul realitatilor din casa, astfel incat art. 8 este aplicabil. Pe de alta parte, efectuarea unei perchezitii in localurile societatii reclamante, desfasurata in prezenta mai multor reprezentanti ai presei, care au oferit imagini de la perchezitie imediat dupa realizarea acesteia, nu a fost calificata drept o ingerinta in drepturile garantate de art. 8. Constatand legalitatea si necesitatea perchezitiei, in legatura cu faptul ca televiziunea a transmis imagini de la perchezitie la doar doua ore de la debutul acesteia, Curtea considera ca nu exista nicio proba care sa demonstreze ca autoritatile judiciare si-ar fi incalcat obligatia sa de discretie. Unicul motiv ca presa a divulgat informatii relative la perchezitie nu constituie, prin sine, o atingere a dreptului la inviolabilitatea domiciliului. - Posibilitatea oricarei persoane de a-si utiliza domiciliul Curtea europeana a explicat de mai multe ori intelesul expresiei ,,necesar intr-o societate democratica". Astfel, termenul ,,necesar" nu este sinonim cu ,,indispensabil", dar nici nu are flexibilitatea unor expresii ca ,,admisibil", ,,obisnuit", ,,rezonabil" sau ,,dezirabil". Potrivit opiniei Curtii, expresia ,,necesar intr-o societate democratica" trebuie sa corespunda unei nevoi sociale imperioase de a lua masurile respective, iar aceste masuri trebuie sa fie proportionale cu scopul legitim urmarit. Pentru a garanta efectivitatea aplicabilitatii sale, art. 8 impune, de asemenea, posibilitatea oricarei persoane de a avea acces la domiciliul sau, in vederea locuirii. De remarcat este hotararea Curtii din cauza Gillow contra Regatul Unit, in care petitionarilor le-a fost incalcat dreptul de a locui in propria lor casa. Astfel, dupa o perioada de 19 ani de locuit in strainatate, sotii Gillow se hotarasc sa revina pentru a locui in casa lor construita in insula britanica Guernesey, lucru care insa le este interzis de autoritatile dinrespectivul stat. Serviciul de fond locativ ii informeaza ca nu mai au calitatea de a locui acolo datorita adoptarii unei legi asupra controlului locuintei si ca au nevoie de un permis de la aceleasi servicii pentru a-si ocupa casa, toate cererile in acest sens fiindu-le insa respinse. Analizand starea de fapt, Curtea constata ca ingerintele autoritatilor in exercitarea dreptului la respect pentru domiciliu erau prevazute de lege, urmareau un tel legitim si erau necesare intr-o societate democratica, doar ca nu s-a tinut seama de situatia particulara a petitionarilor. Astfel, ei si-au construit casa pentru a locui in ea impreuna cu familia, inchiriind-o timp de 18 ani unor persoane acceptate de catre serviciul de fond locativ, ei au contribuit la fondul imobilar din Guernesey, iar la intoarcerea lor in insula, ei nu aveau un alt domiciliu in Regatul Unit sau in alta parte. Asadar, refuzul serviciului de fond locativ de a le acorda proprietarilor permisiunea de a locui in casa lor din insula a fost calificat de catre Curte disproportionat, art. 8 fiind violat.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
