Introducere în convenția europeană a drepturilor omului

In urma unor importante schimbari democratice care au avut loc in decursul anului 1989 in Europa centrala si orientala, aderarea in calitate de membru cu drepturi depline la Consiliul Europei a fost declarata un obiectiv primordial si o etapa necesara de “intoarcere in Europa”. Deschiderea Organizatiei catre tariele Europei centrale si orientale nu trebuie totusi sa faca cu pretul unei deprecieri a normelor si a regulilor stabilite de aceasta cu privire la Drepturile Omului.

Functionarea Conventiei pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si a organismelor sale de control, in special Comisia si Curtea Europeana s Drepturilor Omului, reprezinta unul dintre primele mecanisme care au permis Consiliului Europei sa asigure un inalt nivel al protectiei drepturilor omului in toate Statele membre. Trebuie subliniat ca toate tarile Europei centrale si orientale dormice sa adere la Consiliul Europei s-au declarat gata sa semneze sis a artifice Conventia Europeana a Drepturilor Omului, inclusive dispozitiile facultative ale articolului 25(dreptul la protectia individuala)si 46(jurisdictia obligatory a Curtii).

Prezenta “Introducere in Conventia Europeana a Drepturilor Omului” a fost intocmita ca raspuns la nevoile exprimate de Statele ce intentioneaza sa adere la Consiliul Europei, in scopul de a furniza informatiile necesare referitoare la continutulsi la practica acestei Conventii.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului a devenit tratatul cel mai perfectionat sic el mai eficace in domeniul drepturilor omului din intreaga lume, lucru atat de bine infatisat de prezenta “Introducere”. Toate Statele member trebuie sa se supuna acestor norme in cadrul politicii lor de protectie a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Statutul Consiliului Europei

Inca de la constituirea Consiliului Europei, principiul repectarii drepturilor omului a fost una dintre pietrele de temelie ale Organizatiei. In timpul unei reuniuni de la Haga din 1948, Congresul Europei a fost un catalizator pentru crearea Consiliului Europei prin adoptarea unei rezolutii avand urmatorul continut:

Congresul:

Apreciaza ca Uniunea sau Federatia ce va lua nastere trebuie sa ramana deschisa catre toate natiunile europene cu o guvernare democratica care se vor angaja sa respecte o Carta a Drepturilor Omului;

Hotaraste sa creeze o Comisie pentru imediata indeplinire a dublei sarcini de a redacta aceasta carta si de a enunta normele carora un Stat trebuie sa li se conformeze pentru a merita numele de democratie.

Esenta celei dintai dintre cele doua propozitii se regaseste in articolul 3 din statutul Consiliului Europei:

Orice membru al Consiliului Europei recunoaste principiul suprematiei dreptului si principiului in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale…

Numeroase alte dispozitii din statutul Consiliului Europei subliniaaza importanta drepturilor omului si articolul 8 stipuleaza chiar ca grave incalcari ale drpturilor omului si ale libertatilor fundamentale justifica suspendarea sau excluderea unui Stat membru al Consiliului Europei.

Statutul a fost semnat la 5 mai 1949. Intocmirea unei Carte a drepturilor omului a constituit o prioritate absoluta pentru noul Consiliu si, la numai 18 luni dupa adoptarea Statutului, cele zece State member semnau la 4 noiembrie 1950 Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a aparut dintr-un vid juridic: ea a fost precedata atat de Declaratia Universala a Drepturilor Omului cat si de Declaratia Americana a drepturilor si inatoririlor omului. Declaratia Universala ocupa, de fapt, un loc deosebit in Preambulul Conventiei Europene. Tot astfel, nu ar trebui subapreciata importanta textului European in cadrul protectiei drepturilor omului la nivel international. In Preambulul sau, Conventia enunta intr-adevar principii importante:

‘‘Bazele justitiei si pacii in lume…a caror mentinere se sprijina in mod essential pe un regim cu adevarat democratic, pe de o parte, si, pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un respect commun al drepturilor omului din care decurg acestea;’’

‘‘Guvernele Statelor europene insufletite de acelasi spirit – si posedand un patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice -, de respectarea libertatii si de suprematia dreptului sunt hotararile sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora dintre drepturile enuntate in Declaratia Universala.’’