Instrumente juridice de protecție a românilor din străinătate

Abstract

Românii din afara frontierelor țării reprezintă o resursă inestimabilă pentru statul român din punct de vedere cultural, economic și politic. Atunci când discutăm despre aceste grupuri extra statele avem în vedere acei cetățeni care au plecat din țara de origine din motive economice, sociale sau politice, descendenți ai acestora, dar și persoane care în momentul de față au statutul de minorități pe teritoriul altor state și își asumă apartenența la identitatea românească. Totodată, apartenența la aria latinității reprezintă conexiunea dintre românii și comunitățile istorice de aromâni, meglenoromâni sau istroromâni vorbitori de dialecte ale limbii române. Prin legea sa fundamentală, statul român își asumă întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt , iar cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară . Mai mult decât atât, în actualul context de stat membru în Uniunea Europeană, dar și alte organizații internaționale precum Consiliul Europei sau OSCE, România are instrumentele juridice necesare pentru apărarea drepturilor cetățenilor români ce fac parte din diaspora de mobilitate dar și a minorităților românești de pe teritoriul altor state. De asemenea, actualele documente strategice și de politici publice vizează creșterea sprijinului și protecției statului român pentru comunitățile din afara granițelor țării și încurajarea diasporei românești să promoveze și să sprijine interesele României. Între România și românii din afara frontierelor țării există o relație de interdependență, întrucât cei din urmă manifestă dorința de a se identifica cu statul român și au nevoie ca autoritățile române să le apere și să le promoveze drepturile și interesele și ei pot fi, la rândul lor, un catalizator pentru dezvoltare. România este a tuturor celor ce se consideră români, indiferent de etnia, credințele sau locul unde trăiesc și muncesc.

Cuvinte cheie: diaspora, românii din străinătate, identitate etnică, protecție juridică, sprijin, rituri religioase, instrumente juridice.

1. Instrumente juridice

Cetățenia română, ca apartenență a persoanei fizice la statul român, apartenență în virtutea căreia persoană poate fi titular al drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție și de legi, este de fapt legătura politică și juridică dintre cetățean și stat, care, prin efectele sale, determină statutul juridic al persoanei, oriunde s-ar afla ea, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor. De aceea, în temeiul acestei apartenențe, cetățenii români care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecția autorităților române, iar acestea au obligația de a le acorda protecția necesară. De altfel, între state există deja acorduri și convenții care permit și reglează această colaborare juridică.

În afară de reglementările constituționale, în materia sprijinului acordat cetățenilor români din străinătate, au fost adoptate o serie de acte normative privind protecția juridică a acestora, și anume: Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată Legea nr. 321/2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, precum și a modului de repartizare și de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate, republicată , Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată , Legea nr. 86/2016 privind instituirea centrelor comunitare românești în străinătate , Legea nr. 62/2019 privind activitatea consulară , Hotărârea de Guvern nr. 857/2013 privind organizarea și funcționarea Institutului ,,Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni , Hotărârea de Guvern nr. 689/1994 privind acordarea unor burse de studii, doctorat și specializare, a altor forme de sprijin pentru tinerii de origine etnică română sau pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate , Hotărârea de Guvern nr. 780/1995 privind modul și condițiile în care misiunile diplomatice și oficiile consulare pot să acorde asistență, precum și unele servicii pentru cetățenii români aflați temporar în străinătate, în situații deosebite , Hotărârea de Guvern nr. 420/1996 privind modul de repartizare a unor fonduri aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1996 nr.29/1996, în vederea sprijinirii activității românilor din afara granițelor țării de către Consiliul pentru Problemele Românilor de Pretutindeni , Hotărârea de Guvern nr.697/1996 privind acordarea de burse pentru stagii de studii universitare și postuniversitare în străinătate . Din punctul de vedere al documentelor internaționale cu referire la protecția românilor de pretutindeni menționăm: Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU) 217 (III) C - Soarta minorităților, din 10 decembrie 1948, Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 , Declarația Organizației Națiunilor Unite (ONU) asupra drepturilor persoanelor aparținând minorităților etnice, lingvistice și religioase, 1992, Convenția - cadru privind protecția minorităților naționale (STE nr. 157), intrată în vigoare la 1 februarie 1998, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995 , Carta Europeană pentru Limbile Regionale sau Minoritare (STE nr. 148), intrată în vigoare în martie 1998, ratificată prin Legea nr. 282/2007 , Rezoluția 1335 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la tratamentul preferențial al Minorităților naționale de către statul de origine, Recomandarea 1735 (2006) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conceptul de națiune. Trebuie precizat că, spre deosebire de majoritatea statelor care au inclus astfel de prevederi în Constituțiile lor, România a adoptat destul de târziu un act legislativ care să concretizeze dispoziția constituțională, dacă nu includem în această categorie cele câteva acte de executare adoptate în special în domeniul învățământului și unele inițiative în plan instituțional legate de crearea unor structuri fie în subordinea Prim-ministrului, fie în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fie în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Principiile de bază care guvernează normele privind protecția juridică a cetățenilor români din străinătate se instituie pe respectarea dreptului internațional, a angajamentelor bilaterale ale României și a legislației statului pe teritoriul cărora se derulează aspecte ale politicilor pentru românii de pretutindeni și a bunelor practici acceptate. Scopul fundamental al politicilor pentru românii de pretutindeni este de a facilita conservarea identității culturale românești și legăturile dintre persoanele care valorizează identitatea românească și legătura cu spațiul românesc, cu România, sprijinind integrarea persoanelor și a comunităților în societățile statelor de reședință sau de cetățenie și descurajând orice tentație de enclavizare și izolare. Tot ca un element de originalitate al reglementării române în materie, ținând seama și de faptul că standardele internaționale fac vorbire de actul autoasumării identității (etnice), Legea nr. 299 /2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni solicită o declarație pe propria răspundere pentru ca o persoană să poată deveni titular al drepturilor acordate, evitând astfel emiterea oricărui document care i-ar putea atesta acestuia o calitate anume. Modificarea adusă actului normativ aproape imediat după intrarea sa în vigoare prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 10/2008 , aprobată de Parlament prin Legea nr. 190 din 21 octombrie 2008 vizează drepturile persoanelor aparținând ,,comunităților românești din afara frontierelor României", indiferent că este vorba despre ,,comunități istorice sau de dată recentă". O modificare mai recentă, adusă prin Legea nr. 224/ 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni , face vorbire despre ,,persoanele aparținând minorităților naționale, minorităților lingvistice sau grupurilor etnice autohtone române sau care aparțin filonului cultural și etnic românesc, existente în statele din vecinătatea României și alte state, care își asumă identitatea etnică, lingvistică și culturală română față de autoritățile române, indiferent de etnonimul folosit".