Sectiunea I-Consiliul european Infiintat pentru a asigura o mai buna cooperare politica la nivel inalt, intre statele membre ale Comunitatilor europene, Consiliul european este o structura suprainstitutionala. 1. Aparitia institutiei Initial, Consiliul european nu a fost prevazut in Tratatele institutive, el fiind rezultatul unui proces istoric. Acesta a aparut pe cale neconventionala, ca urmare a intalnirilor la nivel inalt ale sefilor de stat si de guvern. Existenta sa a fost reglementata, ulterior, prin Actul unic european (art. 2) si, mai tarziu, prin Tratatul de la Maastricht (lit. D). In evolutia sa, Consiliul european cunoaste urmatoarele etape: A. Prima etapa: intalnirile in cadrul conferintelor (1961 - 1974) In perioada cuprinsa intre anii 1961 - 1974, sefii de state si de guverne ai tarilor membre ale Comunitatilor europene au organizat o serie de intalniri periodice, in cadrul diferitelor conferinte la nivel inalt. Aceste intalniri accentueaza caracterul interguvernamental al Comunitatilor europene, putand sa satisfaca, astfel, interesele politice ale unor personalitati de prim plan ale vremii. In realitate, insa, inca din primii ani ai functionarii Comunitatii economice europene, s-a simtit nevoia unor intalniri, la cel mai inalt nivel, in care discutiile se purtau, in special, cu privire la cooperarea politica si, mai putin, in legatura cu problemele comunitare. Intalnirile care au avut loc in aceasta perioada pot fi caracterizate, dupa cum urmeaza: a. au avut un caracter neregulat, in sensul ca ele aveau loc numai atunci cand era nevoie, de aici decurgand si supletea acestora; b. caracterul politic al acestor intalniri era mai mult sau mai putin evident. De exemplu, intalnirea de la Haga, din anul 1969, organizata la initiativa presedintelui Georges Pompidou, a dat un nou impuls constructiei comunitare, relansand-o pe baza, deja, cunoscutului triptic: ,,extindere, aprofundare si dezvoltare". In aceleasi linii se incadreaza si intalnirea de la Paris, din anul 1972, in urma careia au fost lansate noi politici, in special in domeniul regional. Spre deosebire de cele doua intalniri mentionate, altele nu au marcat cu nimic evolutia Comunitatilor. Cu titlul de exemplu, se poate aminti reuniunea de la Copenhaga (1973), organizata in perioada crizei petroliere, care nu a condus la solidaritatea dorita in astfel de circumstante, nereusindu-se sa se ajunga la un acord in vederea unei actiuni comune fata de pretul petrolului. c. natura juridica a institutiei, precum si actele pe care le poate adopta este incerta; acest aspect nu afecteaza, insa, cu nimic caracterul politic al intalnirilor si acordurile care pot decurge de aici. Reuniunile au fost considerate ca o formatiune speciala a Consiliului, care, in locul intalnirilor ministrilor, regrupau sefii de stat sau de guvern. La aceste intalniri erau aduse in discutie mai multe domenii, de la afacerile propriu-zise ale 26 Comunitatilor, pana la cooperarea in domeniul politicii externe, care a fost lasata sa se dezvolte in afara Tratatelor24. B. A doua etapa: Consiliul european (1974 - 1987) In anul 1974, odata cu summit-ul de la Paris, din decembrie, sistemul intalnirilor in cadrul conferintelor a luat sfarsit. Sefii de stat si de guvern, reuniti la initiativa presedintelui francez Valery Giscard d'Estaing, au adoptat un comunicat final cu privire la viitoarele intalniri ale acestora. Sistemul propus la aceasta reuniune oferea o serie de avantaje in raport cu cel anterior, dintre care retin atentia urmatoarele: a. reuniunile periodice ale sefilor de state si de guverne vor avea loc de cel putin trei ori pe an si ori de cate ori va fi necesar; b. se instituie denumirea de "Consiliul european"; c. presedintele Comisiei, cat si membrii acestei institutii, au posibilitatea sa participe la intruniri; d. este stabilit rolul institutiei; astfel, ea poate sa se reuneasca in Consiliul Comunitatii pentru domeniile comunitare, dar sunt avute in vedere si discutiile cu privire la cooperarea politica, ceea ce corespunde perfect practicii anterioare; Pe baza acestui sistem, Consiliile europene reunite in perioada 1975 - 1987 au putut oferi orientarile esentiale pentru evolutia si functionarea Comunitatilor europene. Cu titlu de exemplu, se pot cita deciziile de principiu, care vizeaza: - compromisul cu privire la contributia britanica la bugetul Comunitatilor; - alegerea deputatilor europeni prin sufragiu universal direct; - crearea Sistemului monetar european; - relansarea proiectului de Uniune Europeana, care va conduce la Actul unic european; - aderarea Greciei, a Spaniei si a Portugaliei la Comunitati; - cooperarea politica externa impotriva apartheidul, de exemplu. In acest stadiu al institutionalizarii Consiliului european se pot face doua remarci, si anume: 24 Natacha Vigne, "Les institutiones europeennes", Elippses, Paris,1997, p. 120. 27 - in primul rand, crearea Consiliului european demonstreaza ca, in ceea ce priveste constructia comunitara, aceasta era destul de avansata pentru a justifica necesitatea reuniunilor periodice ale celor mai inalte autoritati politice statele; - in al doilea rand, permitand luarea in discutie a problemelor comunitare si a cooperarii politice, se deschide calea unitatii institutionale organizate prin Tratatul asupra Uniunii Europene, ceea ce presupune un cadru unic, atat pentru actiunile comunitare, cat si pentru cooperarea in materia politicii externe. C. Oficializarea Consiliului european prin Actul unic european Prima mare revizuire a Tratatelor institutive a fost realizata prin Actul unic european, din anul 1987. prin modificarile propuse s-au avut in vedere, in primul rand, dreptul comunitar, si, in al doilea rand, competentele comunitare. De altfel, primul titlu al Actului nu cuprinde nici o modificare a Tratatelor de baza, ci are in vedere, in special, cooperarea politica. In acest cadru, dispozitiile Actului nu aduc atingere Tratatelor institutive, decat in ceea ce priveste Consiliul european. Astfel, se prevede ca, de acum inainte, Consiliul european: a. va beneficia de un suport juridic conventional; b. va fi compus din sefii de stat si/sau de guvern ai statelor membre ale Comunitatilor europene, asistati de ministrii afacerilor externe, precum si de presedintele Comisiei; c. se va reuni de doua ori pe an. In ceea ce priveste rolul si atributiile Consiliului european, Actul unic european nu contine nici o prevedere. Desi a fost reglementat prin A.U.E., pentru data in istoria sa, Consiliul european nu devine o institutie comunitara, cu toate ca la reuniunile acestuia participa si presedintele Comisiei europene.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).