Consideratii generale 1.1 Notiunea apelului si importanta sa 1.2 Obiectul apelului 1.3 Conditii de exercitare ale apelului
1.1. Notiunea de apel si importanta sa Apelul poate fi definit ca o cale ordinara de atac, comuna, de reformare, devolutiva si suspensiva de executare, prin care, partea care justifica un interes poate solicita unei jurisdictii superioare reformarea hotararii pronuntate de instanta de fond. Este reglementat in art.282-298 din Codul de procedura civila. In doctrina, specialistii considera ca existenta apelului sau a unei cai de atac similare, este esentiala in actul de justitie, intrucat, in activitatea de judecata pot aparea erori de interpretare sau de aplicare corecta a legii. Astfel, apelul confera partilor posibilitatea de a invoca controlul judiciar asupra unei sentinte afectate de o greseala de judecata. Cauza va ajunge in fata unei instante superioare care o va examina din nou pentru a pronunta o solutie care sa corespunda cu adevarul si care sa fie conforma cu norma juridica. Chiar daca cauza este solutionata de o instanta superioara care va oferi garantii pentru pronuntarea unei solutii juste, uneori si aceasta instanta poate cadea intr-o eroare: "Dar apelul reprezinta si trebuie sa reprezinte un remediu pentru corectarea greselilor de judecata. Fara existenta unei cai de atac de reformare si cu caracter devolutiv, o justitie democratica este de neconceput." Argumentatia ar fi aceea ca pe de o parte, pentru corectarea greselilor care s-ar strecura in apel, legea reglementeaza calea recursului, iar in anumite conditii se pot exercita si celelalte cai extraordinare de atac. Inexistenta unei cai ordinare de atac care sa permita exercitarea unui control judiciar complet ar face sa treaca unele hotarari judecate, insa judecate gresit, lucru care nu ar putea fi admis. Dintr-un alt punct de vedere, judecata in apel ofera mai mari posibilitati de evitare a erorilor judiciare, intrucat pe aceasta cale se face o reevaluare completa a cauzei, in fapt si in drept, in fata unei instante superior compusa din mai multi magistrati care au o experienta mai vasta si care sunt atent selectionati. Un lucru esential in ceea ce priveste apelul ca si o cale de atac, este acela ca are rolul de a pune in valoare principiul dublului grad de jurisdictie. Conform acestui principiu, orice litigiu care a trecut printr-o prima judecata, poate trece in fata unei instante superioare spre a fi rejudecat intr-o noua etapa procesuala care este continuarea aceluiasi proces. Apelul constituie calea de atac cea mai frecvent folosita, iar legea o pune la dispozitia partilor si a Ministerului Public in mod neconditionat. Exista insa si situatii in care dreptul la apel este suprimat. Autorii justifica suprimarea dreptului la apel prin doua ratiuni importante: caracterul redus al interesului litigios si necesitatea ,,de a castiga timp", adica de a solutiona cat mai rapid procesul. 1.2. Obiectul apelului Potrivit Codului de procedura civila, obiectul apelului il constituie hotararile date in prima instanta de judecatorii si tribunale, daca prin lege nu se prevede altfel. Rezulta astfel, ca pot fi atacate cu apel toate hotararile date de judecatorii si tribunale in prima instanta, indiferent daca s-au pronuntat sau nu in fond. Coroborand dispozitiile art. 282 alin. (1) cu cele ale art. 299 din Codul de procedura civila, reiese ca exista si hotarari date fara drept de apel: ,,Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100 de mii de lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
