I. GENERALITATI PRIVIND TERORISMUL I.1. Definitii ale terorismului I.2. Teorii ale aparitiei terorismului I.3. Caracteristici ale terorismului II. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA LEGII NR.535/2004. II.1. Legislatia romaneasca in domeniul prevenirii si combaterii terorismului II.2. Principiile directoare ale cadrului juridic de combatere a terorismului III. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACTIUNII DE TERORISM III.1. Obiectul Infractiunii de terorism III.2. Subiectii infractiunii de terorism III. 3. Latura obiectiva a infractiunii de terorism III.4. Latura subiectiva a infractiunii de terorism IV. INFRACTIUNI PREVAZUTE DE L535/2004 IV.1. Infractiunile savarsite in conditiile prevederilor Art. 2 . IV.2. Infractiunile asimilate actelor de terorism IV.3. Alte infractiuni conexe V . INCHEIERE
I. GENERALITATI PRIVIND TERORISMUL I.1. Definitii ale terorismului Definirea terorismului este o problema de perceptie culturala, politica si sociala a actului de violenta si a scopului politic urmarit prin teroare. Unii sociologi si politologi sustin ca, in principiu, nu se poate da nici o definitie a terorismului deoarece insusi procesul de elaborare a unei definitii face parte dintr-un context mai larg de contestare a ideologiilor si obiectivelor politice. Definitiile sustin argumentul ca perspectiva se poate schimba in functie de momentul si de locul unde are loc actul terorist Notiunea de ,,terorism" este din punct de vedere etimologic un derivat de la ,,teroare" cuvant de origine latina. Inca inainte de romani, in mitologia greaca, teroarea (Phobos) si frica (Deimos) erau numele date celor doi cai, care tragea carul de lupta al lui Ares, zeul razboiului. Simbolistica acestor cuvinte este semnificativa. Razboiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea fortei, a mijloacelor violente, distructive. Resorturile psihologice ale acestui proces sunt: frica (teama) si teroarea. Grecii subliniau independenta relativa dintre aceste doua concepte ce se interrelationeaza. Frica este cunoscuta de ei si ca o reactie a cetatenilor eleni la schimbarile politice majore din cetate (polis), daca aceste schimbari erau atat de semnificative incat sa ameninte securitatea lor individuala si a comunitatii sociale din care faceau parte. Prin notiune de teroare - luata de sine statator - se intelege o stare de teama extrema care inspaimanta, tulbura si paralizeaza. La randul ei violenta este definita ca implicand recurgerea la forta, de catre un individ sau un grup in vederea prejudicierii integritatii unor persoane sau bunuri. Unii specialisti considera terorismul ca fiind forma cea mai organizata de teroare. Adversarii acestei idei subliniaza insa faptul ca teroarea este o stare psihica, in timp ce terorismul se refera la o activitate sociala organizata. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform carora teroarea poate surveni fara terorism si, respectiv, ca teroarea este cheia care declanseaza terorismul. Intelegerea terorismului este dificila deoarece termenul prezinta conotatii diferite pentru oameni. Din acest motiv, teoreticienii fenomenului cauta o baza comuna de discutie, unele idei sau conceptualizari general valabile si acceptabile . Un autor a listat 109 definitii ale terorismului, formulate intre anii 1936 si 1981, si fara indoiala, de atunci au mai aparut sute. Cu toate acestea, specialistii considera ca nu suntem mai aproape de o definitie generica a fenomenului comparativ cu 50 de ani inainte. Frank C. Carluci III, Secretar al Apararii in timpul administratiei lui Bush, considera ca ,,Terorismul este in mod esential o tactica, o forma de lupta politica destinata atingerii unor scopuri politice. Terorismul poate fi inscris in categoria conflictelor de mica intensitate si descris ca razboi purtat la limita minima a spectrului violentei, razboi in care conotatiile politice, economice si sociale joaca un rol mai important decat in cazul celui clasic, purtat de puterea militara conventionala". Aceste formulari nu sunt gresite, incluzand multe elemente asociate cu terorismul. Analizate cu atentie, ele releva insa o pronuntata nota descriptiva in dauna demersului de definire propriu-zisa, precum si o tendinta de generalizare care le fac aplicabile aproape oricarei forme de violenta politica. Din acest motiv ele nu pot capata acceptare internationala in vederea folosirii lor ca baza conceptuala a actiunilor antiteroriste si contrateroriste specifice. In plus, constrangerilor de natura politica care ingreuneaza definirea terorismului li se adauga, de asemenea, probleme de ordin semantic. Desi cuvantul terorism are peste tot in lume o conotatie negativa, el este atat de imprecis si atat de evocator din punct de vedre emotiv incat este adesea folosit pentru a acoperi o varietate de activitati. Terorismul este o tactica de lupta neconventionala folosita pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazeaza pe acte de violenta, sabotaj sau amenintare, executate impotriva unui stat, organizatii, categorii sociale sau impotriva unui grup de persoane civile, avand ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frica si intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entitatii respective pentru a determina sa actioneze in conformitate cu dorintele teroristilor, in cazul in care acest obiectiv nu poate fi indeplinit prin mijloace conventionale. I.2. Teorii ale aparitiei terorismului a. Teoria frustrarii Aceasta teorie este predominant intalnita in literatura de specialitate. Are la baza o ipoteza a depravarii relative sau a unor nevoi insuficient satisfacute in anumite etape ale vietii. Comportamentul terorist este un raspuns la frustrarea nevoilor de ordin economic, personal, politic, religios si a obiectivelor de viata. Desi sunt in aparenta cetateni care nu se deosebesc prin nimic de ceilalti membri ai comunitatii, ei traiesc in propria subcultura, comunica cu grupari cu care se identifica si impartasesc ideologii, sentimente de ura si nevoia de a indeplini un mesaj justitiar pe care il dobandesc prin indoctrinare. Oamenii sunt uniti in comunitati pentru satisfacerea unui complex de nevoi primare, economice, sociale si profesionale. Lipsa satisfactiilor sau o satisfactie inferioara celei scontate conduce la un sentiment de frustrare. Dezacordul intre gradul de socializare si nevoia individului de integrare in societate conduce la acelasi sentiment. ,,Ori de cate ori efortul unei persoane de a-si atinge un anumit scop este blocat, o conduita agresiva va determina comportamentul de atac al obstacolului ce provoaca frustrarea". Motivatia economica nu este suficienta pentru a justifica frustrarea. Este adevarat ca fenomenul ia proportii in zonele globului cu un grad redus de asistenta economica, dar factorii psihologici au o pondere mult mai mare in complexul de motivatii ce dicteaza un comportament terorist. Frustrarea este rezultatul eforturilor esuate de a atrage un nivel scontat al atentia pentru a indeplini scopurile personale. Frustrarea este direct proportionala cu efortul de atragere a atentiei si este generata si de inegalitatea de clasa descrisa de Marx sau de inegalitatea rasiala, cea economica sau chiar de o diferenta a valorilor pretuite de fiecare societate. b. Teoria identitatii negative In general, teroristii care lupta in scopuri politice prezinta caracteristici ale acestei teorii. Aceasta izvoraste dintr-un esec de ordin profesional sau educational si se manifesta prin respingerea rolului formator al societatii sau ai familiei. Lipsa de alternative care insoteste esecul conduce la sentimente de ura sistematica si duce la violenta, prezenta ca ultima solutie a tuturor problemelor. c. Teoria furiei narcisiste Aceasta teorie se refera la etapele premergatoare pe care un individ le va imbratisa anterior recurgerii la forme de violenta pentru a-si rezolva problemele sau a isi impune propriile conditii.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
