Influența Dreptului European Asupra Dreptului Intern Român

1. Premisele apariţiei Comunităţilor europene

Uniunea Europeană a zileleor noastre este rezultatul unui proces care a început acum mai bine de o jumătate de secol prin crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi oţelului. Încă de la acea vreme, aceste două industrii furnizau acea forţă industrială pentru puterea militară. Ministrul francez de externe, Robert Schuman, afirma la 9mai 1950, în declaraţia sa care a lansat proiectul , că „orice război între Franţa şi Germania” va deveni „nu numai de neconceput, ci imposibil din punct de vedere material” .

În vest, iniţial, construcţia europeană a luat forma organizaţiilor de cooperare stabilite la sfârşitul anilor 1940, unele dintre acestea datorându-se iniţiativelor americane.

În domeniul militar au fost create: Uniunea Europei Occidentale, pe baza Tratatului de la Bruxelles, din 17martie 1948, revizuit prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954 ( Tratatul constitutiv al acestei organizaţii cuprindea o clauză de angajament militar automat în caz de agresiune împotriva unui dintre membrii săi: Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia şi ulterior Spania, Portugalia, Grecia) şi NATO alianţa politică pe care s-a grefat o integrare militară formată din state europene, Statele Unite ale Americii şi Canada .

În materie economică, la 16 aprilie 1948 s-a format Organizaţia europeană de cooperare economică (OECE) care permitea statelor europene să gestioneze în comun, ajutorul american atribuit în cadrul Planului Marshall. În anul 1960, acesta a devenit Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare (OCED).

Consiliul Europei a venit să completeze, pe plan politic, organizaţiile precedente, reunind, pe baza Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949 (intrat în vigoare la 3august 1949), statele europene dotate cu un regim democratic pluralist şi ataşate protecţiei drepturilor omului. Loc de dialog politic, Consiliul este, de asemenea, un instrument de armonizare a drepturilor naţionale. El favorizează apărarea unui drept regional european pe bază de convenţii. Cea mai marcantă dintre acestea este Convenţia europeană a drepturilor omului, semnată la 4 noiembrie 1950 la Roma, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.

Faţă de acest ansamblu, constituit, la origine de statele Europei Occidentale, în Est s-a edificat un bloc, dispărut cu peste 15 ani în urmă, format din democraţiile populare din Europa Centrală şi de Est aflate sub dominaţia URSS-ului. Astfel, cu ajutorul relaţiilor strânse, prelungite, au apărut în materie economică, Consiliul de ajutor economic reciproc (COMECON, ianuarie 1949, dar pusă în mod real în fapt în 1959) şi Pactul de la Varşovia (încheiat la 14 mai 1955) în materie militară.

Organizaţiilor de cooperare instituite în Vest li se vor adăuga la începutul anilor 1950 organizaţii restrânse, de tip nou de integrare, Comunităţile europene, care duc la o nouă viziune federală .

2. Ordinea juridică a Comunităţilor Europene

Ordinea juridică, în sens larg, este reprezentată de ansamblul de norme ce guvernează raporturile în care se găsesc Comunităţile Europene.

În sens restrâns, această ordine reprezintă raporturile dintre Comunităţile europene şi statele membre, raporturile dintre persoanele fizice şi juridice care aparţin sau nu statelor membre, raporturile dintre Comunităţile membre şi alte organizaţii internaţionale.

Ordinea juridică a Comunităţilor europene este dată de două categorii principale de norme, şi anume:

-norme cu valoare de legi fundamentale, constituţionale:

- tratate institutive şi modificatoare.

-norme cu valoare de legi ordinare, elaborate de instituţii, în existenţa şi funcţionarea lor:

- izvoare derivate;

- izvoare complementare.

În literatura de specialitate s-au conturat mai multe criterii de clasificare a normelor juridice comunitare, dar, criteriul cu cea mai largă susţinere este acela al forţei juridice a normelor comunitare. Acest criteriu clasifică normele comunitare astfel :

-izvoare primare de drept comunitar;

-izvoare derivate sau dreptul derivat, secundar comunitar european;

-normele de drept care provin din angajamente externe ale Comunităţilor;

-izvoare complemantare;

-izvoare nescrise.

1.Dreptul primar comunitar european este constituit din cele trei Tratate constitutive ale Comunităţilor, tratate care în mod permanent au fost modificate , completate şi adaptate noilor realităţi. Toate acestea au condus la apariţia unui număr mare de instrumente convenţionale, proprii unei Comunităţi sau alteia ori comune celor trei.

2.Dreptul derivat, secundar comunitar european este format din ansamblul actelor unilaterale ale instituţiilor. Acesta cuprinde: regulamentul, directiva, decizia, recomandarea şi avizul.