Înecul

Cuprins referat Cum descarc?

I. ELEMENTE DIN EVOLUTIA MEDICINEI LEGAL 2
II. RELATIILE MEDICINEI LEGALE CU DREPTUL 7
III. MEDICINA LEGALA A ASFIXIILOR 8
Clasificare 9
Evolutia clinica 11
IV. INECAREA 14
Fazele inecarii 25
V. CONCLUZII 32

Extras din referat Cum descarc?

I. ELEMENTE DIN EVOLUTIA MEDICINEI LEGALE
Disciplina de granita prin excelenta, medicina legala, in decursul timpurilor, a avut o evolutie legata direct de progresul dreptului precum si de progresul medicinei. Evolutia sa legata de progresul dreptului s-a evidentiat prin aceea ca odata cu cresterea progresiva a complexitatii relatiilor sociale, s-a creat si un camp din ce in ce mai larg de aplicare a cunostintelor stiintifice in domeniul dreptului, aceasta a fost apta in mai mare masura a rezolva stiintific problemele juridice.
Aceasta interferenta evolutiva a dus la crearea campului nelimitat de aplicare a cunostintelor stiintifice medicale in domeniul dreptului, camp favorizat de caracterul modern si progresist al legislatiei, ce solicita masiv proba stiintifica, ce are aptitudinea de a convinge indubitabil. 
Inca din Codul Hamurabi se constatau dispozitii cu caracter medico-legal incadrate, evident, in specificul relatiilor sociale din acea societate. Sunt cunoscute, de asemeni, prevederile privind responsabilitatea medicala din acest cod si care aveau la baza legea talionului. in societatea sclavagista, caracterul de clasa al dreptului includea si practica medicinei in general. Multiple dispozitii medico-legale intalnim, de asemeni, in Lex Aquilia la romani, care era o lege axata cu precadere pe problemele raspunderii medicale. In aceasta perioada s-au elaborat si unele principii ale responsabilitatii juridice medicale bazate pe culpa (de ex: principiul res ipsa loquitur). Evolutia dreptului la romani a culminat cu Digestele lui Justinian care includeau multiple prevederi medico-legale asupra mortilor violente, avortului, pruncuciderii, responsabilitatii medicale, etc.
La Greci, in antichitate, scoala din Cos a fost aceea care a elaborat nu numai preceptele deontologice ale profesiunii medicale ce au culminat in juramantul lui Hipocrate, dar si multiple precepte medico-legale privind satisfacerea unor nevoii judiciare. Mai mult decat atat, problemele medico-legale faceau si obiectul opiniilor filozofice, fiind cunoscuta, de exemplu, disputa dintre Aristotel si Platon privind definitia momentului viabilitatii fatului (si implicit a incriminarii avortului si pruncuciderii), bazele raspunderii medicale, etc.
La Chinezi este cunoscuta culegerea de probleme medico-legale din anul 1200 si intitulata "Cum se spala nedreptatea". in aceasta culegere se gasesc aproape totalitatea problemelor medico-legale ce privesc viata si sanatatea omului.
O legislatie speciala adresata acestui domeniu de activitate a fost data de Carol cel Mare in 1522 si cunoscuta sub numele de Lex Carolina. In cadrul acestei legi se delimita, mai precis, rolul si sarcinile medicinei (fata de justitie).
Odata cu Renasterea, asistam la o largire a campului de aplicare a cunostintelor medico-legale in domeniul dreptului si in acest sens trebuie retinuta activitatea de medici legisti a celebrului chirurg A.Para (1510-1590) si a lui Paul Zachias (1584-1659).
Primul, contemporan cu marii oameni ai renasterii, a fost cel care, in lucrarile sale, a promovat si fundamentat stiintific necesitatea probei medicale in solutionarea spetelor judiciare. In 1575 el scria prima carte de medicina legala din Europa intitulata "Despre rapoarte medico-legale si mijloace de conservare a cadavrelor", in care arata ca juristul nu se poate dispensa de cunostintele medicale si ca in fond el hotaraste dupa ceea ce expertul ii prezinta: "Chirurgii sa nu prezinte plagile mai mari ca mai mici si nici cele mici ca mari pentru ca oamenii legii se consulta si judeca dupa cum li se raporteaza". Chiar daca aceasta viziune nu mai corespunde sistemului probator modern, ea a reprezentat un progres in evolutia probatiunii judiciare fata de sistemul inchizitorial al probelor formale si o tendinta de afirmare a puterii nelimitate a stiintei in solutionarea spetelor judiciare. Contemporanul sau, Paul Zachias, savant al Renasterii, a scris de aceasta data primul tratat de medicina legala intitulat "Chestiuni medico-legale" in care denumeste specialitatea si in care a afirmat, pentru prima data, psihiatria medico-legala. Acesti autori au pregatit, sub aspect stiintific, progresul firesc al legislatiei afirmat in cartea lui Beccaria intitulata "Despre delicte si pedepse". Dupa cum se stie, ca o reactie la dreptul feudal, in cartea sa, Beccaria a promovat si anticipat libertatile fundamentale ale omului in societatea burghezo-democrata, libertati pe care le-a aplicat in domeniul dreptului prin principii ramase clasice: nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, in dubio pro reo, etc.

Fisiere in arhiva (1):

 Inecul.doc