Închiderea procedurii insolvenței

1. Necesitatea reglementării procedurilor de prevenție a insolvenței

În alte legislații europene, măsurile de prevenție au fost reglementate timpuriu, fiind lăsate fie la inițiativa creditorilor, fie la inițiativa debitorilor. Insuficiența fondurilor necesare achitării creanțelor și supra-îndatorările poziționează întreprinderea într-o stare de dificultate, amplificându-i vulnerabilitatea din cauza dependenței față de băncile refinanțatoare, a presiunii creditorilor și, chiar a salariaților. De multe ori, persoanele care exercită presiuni asupra întreprinderii nu urmăresc un demers care ar putea fi favorabil întreprinderii, ci au politici proprii .

Procedurile de prevenție nu sunt întotdeauna cea mai bună soluție. Evident, este de dorit un traseu care să înceapă cu o fază de avertizare asupra pericolului de a intra într-o stare de dificultate financiară, care să continue, în cazul în care situația nu s-a redresat, cu apelarea la măsurile de prevenție a insolvenței și la cele de redresare extrajudiciară, ultima etapă fiind cea a procedurilor de insolvență. Totuși, apelul la aceste măsuri în situația în care întreprinderea nu mai poate fi salvată poate avea consecințe mai grave decât în situația apelării inițiale la procedura insolvenței .

Dificultatea financiară are o semnificație diferită față de starea de insolvență, care reprezintă, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 85/2014, ,,acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile (...), insolvența presupunând încetarea plăților din cauza insuficienței lichidităților, cele două proceduri preventive, mandatul ad-hoc și concordatul preventiv, având ca premise anumite disfuncționalități în activitatea economică a debitorului, dar nu incapacitatea sa de plată a datoriilor ajunse la scadență. În cazul în care debitorul se află în încetare de plăți, nu mai poate apela la niciuna dintre procedurile preventive, nemaiavând rost de vreme ce patrimoniul său se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și, mai mult decât atât, fiind obligat de prevederile Codului insolvenței să se adreseze tribunalului cu o cerere, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Dacă la expirarea termenului debitorul, cu bună-credință, este angrenat în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor, iar dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri preventive debitorul ajunge în stare de insolvență, însă există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice, că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificat în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar, debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii în termenul și condițiile prevăzute la alin. (2) al art. 66, în caz contrar debitorul trebuind să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență .

2. Situații în care se închide procedura

Închiderea procedurii insolvenței este o măsură dispusă în soluționarea unei cereri introduse în condițiile Legii nr. 85/2006 , în orice stadiu al procedurii prevăzute de acestă lege, dacă se constantă ca nu există bunuri în averea debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Judecătorul-sindic va pronunța o sentință de încheiere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat (art. 131 din Legea nr. 85/2006). În cazul în care a fost deschisă o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan, judecătorul-sindic dispune, prin sentință, închiderea acestei proceduri, dacă toate obligațiile de plată asumate în planul confirmat au fost îndeplinite.

Dacă a fost deschisă o procedură de faliment, aceasta va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice va dispune și radierea acestora.