În tratarea obiectului lor de studiu științele juridice sunt neutrale sau partizane

Stiintele juridice studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului,institutiile juridice si politice,formele lor concret istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social si modul în care institutiile juridice influenteaza societatea si suporta la rândul lor influenta sociala.

Stiinta dreptului formuleaza principiile generale în baza carora dreptul îsi structureaza un mecanism adecvat de influentare a comportamentului indivizilor în temeiul unor cerinte valorice unanim acceptate. În acelasi timp,stiinta dreptului studiaza participarea oamenilor în cadrul circuitului juridic ca purtatori de drepturi si obligatii.

Ulpian, unul din marii juristi romani, definea dreptul ca fiind "CUNOASTEREA LUCRURILOR DIVINE SI UMANE, STIINTA DE A DEOSEBI CEEA CE ESTE DREPT DE CEEA CE ESTE NEDREPT".

Sistemul de drept al unui stat este alcatuit din numeroase norme si institutii. Acest sistem exista în diversitatea ramurilor care îl compun,iar fiecare ramura a sistemului este alcatuita dintr-un grup de norme organic legate între ele, care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale folosind aceeasi metoda de reglementare si principii fundamentale comune.

Sistemul stiintei dreptului are ca element de baza subsistemul stiintelor juridice de ramura.

Metoda logica - reprezentând o totalitate de procedee sau operatii metodologice si gnoseologice prin care se creaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii interne a formei obiective a dezvoltarii sociale. Logica este aplicabila unei sfere largi de probleme juridice cum ar fi: definitiile legale,conceptele juridice, sistematizarea normelor de drept,elementele structurale ale unei institutii sau ale unor concepte.

Prin STIINTA DREPTULUI întelegem ansamblul de idei,notiuni, concepte si principii,care explica dreptul si prin intermediul caruia dreptul poate fi gândit si explicat.

Regulile juridice impun anumite obligatii si organizeaza functionarea statului si organelor de stat ca si a organismelor nestatale,recunoscând capacitatea participarii indivizilor la relatiile sociale

Asupra dreptului exercita influente si structurile organizate ale societatii:statul, grupurile de presiune sau de interese si partidele politice ca structuri sociale nestatale.

Actiunea principiului echitatii trebuie sa priveasca atât activitatea legiuitorului - în elaborarea actelor normative -,cât si activitatea de interpretare si aplicare a dreptului de catre organele care aplica legea.

Justitia reprezinta acea stare generala a societatii care se realizeaza prin asigurarea pentru fiecare individ în parte si pentru toti împreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime.

Prin finalitatea sa justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale,deoarece ea întruchipeaza virtutea morala fundamentala,menita sa asigure armonia si pacea sociala,la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase,morale si juridice.

Dreptul este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat ,care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman ,în principalele relatii din societate,într - un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor,apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale.