A limita capacitatea de asumare a obligatiilor ce deriva din calitatea de stat membru exclusiv la componenta normativista, de preluare a acquis-ului comunitar, fara a avea in vedere, planul concret al aplicarii normelor juridice armonizate, inseamna un proces incomplet, lipsit de efectele juridice scontate.
A adopta o reglementare juridica, dincolo de planul formal-procedural, de altfel, si el foarte important, presupune cu precadere a proiecta in realitatea obiectiva schimbari de esenta a raporturilor juridice, aplicarea normelor juridice reprezentand finalitatea oricarui demers de tip normativist.
De aceea, procesului de implementare a normelor juridice, initial, abstracte si continute in variate reglementari, trebuie sa i se acorde importanta cuvenita, accentuand astfel, masurile de pregatire, de organizare a executarii si de executare concreta a legii, obligatii care incumba, in mod firesc, administratiei publice.
A implementa inseamna a face ca lucrurile sa se produca in realitate, sa existe capacitatea de a impune si monitoriza schimbarile ce rezulta din reforma procesului, procedurilor, structurii, concretizate finalmente in beneficii cuantificabile. Dintre toate fazele procesului de schimbare, implementarea constituie cea mai dificila etapa, ea necesitand dincolo de vointa, mijloace si resurse corespunzatoare, astfel incat sa existe posibilitatea certa de atingere a obiectivelor prestabilite.
I. Notiuni generale privind Acquis-ul comunitar.
Cuvantul Acquis din sintagma Acquis comunitar provine din participial trecut al verbului francez acquerir, adica a dobandi.
Prin "Acquis communautaire" (termen utilizat in limba franceza si engleza, in paralel cu traducerea "Community patrimony", termenul acceptabil in limba romana fiind "Acquis comunitar") se intelege ansamblul de drepturi si obligatii comune ce asigura coeziunea Statelor Membre ale Comunitatii Economice Europene, deci si functionarea Pietei Unice Europene. El se bazeaza in principal pe Tratatul de la Roma si pe documentele majore commune semnate ulterior, precum si pe setulde legi derivate din aceste acorduri commune .
"Acquis-ul comunitar" se refera in principal la Piata Unica Europeana, la cele patru libertati inerente acesteia (libertatea de circulatie a produselor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor), la polotocole comunitare asigurand aceste libertati (agricultura, comert, concurenta, transporturi) precum si la masurile de sprijinire a regiunilor si a categoriilor de populatii defavorizate.
De la infiintarea sa, Uniunea Europeana s-a straduit sa mentina coerenta si integritatea "Acquis-ului comunitar" dezvoltandu-l treptat, pe masura evolutiei necesitatilor. De mentionat ca eventualele exceptii si derogari de la cadrul legal reprezentat de "Acquis-ul comunitar" sunt permise doar in situatii cu totul exceptionale si pentru cantitati sau durate limitate.
Acquis-ul comunitar - totalitatea normelor juridice ce reglementeaza activitatea institutiilor UE, actiunile si politicile comunitare, care consta in:
- continutul, principiile si obiectivele politice cuprinse in Tratatele originare ale Comunitatilor Europene (CECO, CEE, CEEA) si in cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam);
- legislatia adoptata de catre institutiile UE pentru punerea in practica a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandari);
- jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene si a Tribunalului de Prima Instanta;
- declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene;
- actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte adoptate in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) si a cooperarii din domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI);
- acordurile internationale la care CE este parte (iar nu UE deoarece aceasta nu are
1. Augustin Fuerea, Drept Comunitar European.Partea Generala, Editura All Beck, Bucuresti, 2004.
2. Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme, Editia 3, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007.
3. Gilles Ferrol, Dictionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, 2001.
4. Marin Voicu, Drept comunitar. Note de curs, Bucuresti, 2003.
5. Octavian Manolache, Drept comunitar, Editia a III-a revazuta, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001.
6. O. Tinca, Drept comunitar general, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999.
7. Rideau J., Droit institutionnel de l'Union et des Communautes europeennes, Paris, LGDJ, 2e ed., 1996.
8. www.europa.eu.int
9. www.uniuneaeuropeana.go.ro
10. www.intercultural.ro
11. www.ier.ro
12. http://www.schengen.mira.gov.ro/index03.htm
13. http://www.crj.ro/publicatii.php
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
