Identificarea criminalistică

Criminalistica este știința ce întocmește procedeele tactice și mijloacele științifice de prevenire, descoperire și cercetare a infracțiunilor.

Această știință are strânse legături și cu alte științe, fie de ordin juridic (drept penal, drept procesual penal, criminologie) sau care nu au competențe juridice (medicină legală, fizică, chimie, psihologie, psihiatrie).

Încă din secolul al XIX-lea, mulți juriști importanți au înțeles că pentru rezolvarea temeinică și legală a cauzelor penale, simpla aplicare a legii penale este insuficientă, motiv pentru care s-au arătat preocupați de modernizarea activității judiciare. Penaliștii dreptului modern au subliniat, că în rezolvarea unei cauze penale, trebuie să se recurgă la diverse metode științifice de investigare a cazurilor și la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale.

Termenul de criminalistică a fost utilizat pentru prima dată de magistratul austriac Hans Gross în Manualul judecătorului de instrucție publicat în 1893. Punând bazele științei criminalisticii, HansGross a definit-o ca o “știință a stărilor de fapt în procesul penal” .

Obiectul prezintă două aspecte: elaborarea metodelor tactice și a mijloacelor tehnico-științifice adecvate pentru descoperirea și cercetarea faptelor ilicite și elaborarea de metode și mijloace tehnice, științifice de prevenire a infracțiunilor.

Metodele de cercetare criminalistică însumează: metode de cercetare a urmelor, metode de efectuare a experimentelor și a verificărilor, metode de examinare a probelor materiale, metode tactice de ascultare a persoanelor.

Procesul de identificare criminalistică se axează pe ,,posibilitatea recunoașterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea în procesul nostru de gândire a caracteristicilor acestora și datorită neschimbării relative a lor, cel puțin pentru un anumit timp” .

Administrarea probelor reprezintă un pilon important pentru aflarea adevărului în orice cauză penală. Fără a se reduce strict la aceasta, una din mijloacele de probațiune o reprezintă identificarea criminalistică.

,,Conținutul principal al probațiunii cu ajutorul identificării criminalistice constă în găsirea, desprinderea obiectului sau persoanei implicate dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile” .

Prin identificarea criminalistică se urmărește să se stabilească, prin intermediul acestui proces complex, atât identitatea cât și neidentitatea, concluziile având prin formularea lor aceeași forță probantă.

În funcție de măsura în care este posibilă o identificare individuală, criminalistul se axează pe acest tip de identificare și nu pe o identificare generică a grupului de obiecte ori categoriei de indivizi.

Astfel, congruent opiniei formulate de profesorul Emilian Stancu, apreciem că identificarea nu trebuie privită rigid, ea fiind un proces dinamic, similară obiectelor și ființelor pe care le examinează, în continuă schimbare și rămânând totuși ele însele.

Cu ajutorul mijloacelor și metodelor tehnice ale științei criminalistice, al factorului creator al urmei, identificarea criminalistică se evidențiază ca fiind un proces de stabilire a adevărului.