Fondul Monetar Internațional

I. Precizări prealabile

Odată cu adâncirea relaţiilor economice şi politice între ţări, au apărut şi s-au dezvoltat o serie de instituţii financiare internaţionale care au un rol din ce în ce mai important în supravegherea şi stabilizarea sistemului financiar-monetar internaţional. După al doilea război mondial, situaţia dificilă cu care se confruntau toate statele lumii a impus organizarea de reuniuni internaţionale care să găsească soluţii în vederea relansării economiei mondiale. Desfăşurată între 1 şi 22 iulie 1944, Conferinţa de la Bretton Woods a rămas în amintirea participanţilor ca una dintre cele mai strălucite reuniuni internaţionale consacrate vreodată unor scopuri specifice.

Lucrările conferinţei aveau drept scop căutarea şi prezentarea remediilor pentru combaterea dezordinii şi instabilităţii monetare cronice, soluţii de înlăturare a barierelor vamale excesive şi a restricţiilor netarifare din calea comerţului internaţional şi alte probleme acute cu care se confruntau statele lumii. Soluţionarea acestor probleme viza un nou stil de viaţă economică internaţională, care să aibă la bază dezvoltarea schimburilor, a tranzacţiilor şi mişcarea capitalului internaţional în context multilateral.

„Planul White” preconiza înfiinţarea unui „Fond Monetar-Internaţional”, constituit din aur şi monede naţionale, care să furnizeze ţărilor membre, în schimbul monedei lor naţionale, valuta străină necesară pentru realizarea tranzacţiilor comerciale externe şi pentru stabilirea echilibrului balanţelor de plăţi. Poziţia americană a avut câştig de cauză, Conferinţa adoptând în liniile sale principale „Planul White”. Astfel, prin acordurile încheiate Conferinţa monetară din iulie 1944 a prevăzut înfiinţarea a două instituţii: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).

În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional urma să deţină rolul principal în cadrul noului sistem monetar internaţional. In acelaşi timp, s-a făcut precizarea că o „ţară nu poate deveni membră a BIRD, atâta timp cât nu este membră a FMI”.

La 15 noiembrie 1947, Fondul Monetar Internaţional a obţinut statutul de instituţie specializată a ONU, după ce Adunarea Generală a ONU a aprobat acordul încheiat de ECOSOC cu Fondul Monetar, în conformitate cu Articolele 57 şi 63 din Carta Naţiunilor Unite. Astfel a fost înfiinţat Fondul Monetar Internaţional, care are 188 de ţări membre, rolul ei fiind a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

În momentul aderării la FMI, fiecare ţară contribuie cu o anumită sumă de bani numită "cotă de subscriere". La sfârşitul lunii octombrie 2009, totalul cotelor se cifra la 346 mld. USD. Resursele Fondului sunt folosite pentru acordarea de sprijin financiar ţărilor membre în scopul echilibrării balanţelor de plăţi. Acordarea sumelor se face la cererea ţărilor membre, în anumite condiţii convenite şi se realizează, ca tehnică, sub forma unui schimb de valute - moneda naţională a ţării solicitatoare contra o altă valută.

II. Responsabilităţi şi funcţii

Scopul Fondului Monetar Internaţional este de a preveni crizele sistemului, încurajând ţările să adopte politici economice solide; este, de asemenea - aşa cum şi numele sugerează -, un fond ce poate veni în ajutorul membrilor ce au nevoie de finanţare temporară pentru a redresa probleme de balanţă a plăţilor.