Filosofia în perioada modernă

Cuprins referat Cum descarc?

1. Caracteristica generala a filosofiei moderne
2. Filosofia empirista. F. Bacon 
3. Filosofia rationalista. R. Descartes

Extras din referat Cum descarc?

1. Caracteristica generala a filosofiei moderne
Cu sec. al XVII- lea, in istoria umana incepe o noua perioada, numita epoca moderna. Este epoca in care se instaureaza relatiile capitaliste, epoca revolutiilor burgheze. Totodata, cu sec. XVII incepe si noua perioada in dezvoltarea filosofiei, denumita filozofie moderna.
Dezvoltarea societatii burgheze a generat transformari radicale in economie, politica, relatii sociale, precum si in constiinta oamenilor. Un factor important al schimbarii constiintei sociale a devenit stiinta, mai ales stiintele experimentale matematice.
In fata gandirii filosofice s-au pus un sir de probleme de ordin social si stiintific, precum:
-  problema libertatii umane, care va fi analizata de o serie de filosofi. 
-  problema structurii statului, a relatiilor dintre puterile de stat
-  elaborarea metodelor de cunoastere stiintifica a lumii. 
Anume analiza si rezolvarea acestor probleme a devenit obiect de studiu pentru filosofii epocii moderne. Dezvoltarea stiintei moderne si transformarile sociale, precum si slabirea influentei bisericii au condus la o noua orientare a filosofiei. Daca in epoca medievala filosofia era in alianta cu teologia, iar in epoca renasterii -  cu arta si cunostintele umanitare, apoi in epoca moderna ea se spijina, in primul rand, pe stiinta. Substratul gandirii filosofice in aceasta perioada este colaborarea si contopirea metodelor matematice cu cercetarile experimentale ale naturii. Datorita acestui fapt s-a format un nou tip de stiinta despre natura, si anume stiinta mecanico -experimentala.
Stiinta moderna a naturii neaga orice explicatie teologica si intemeieaza o noua conceptie a naturii -  conceptia mecanicista.
Carateristicele principale ale cunoasterii stiintifice sunt: obiectivitatea, necesitatea si universalitatea.
Conform conceptiei mecaniciste in natura domina legea, care este raportul constant si repetabil dintre fenomene. Legea poate fi reprezentata prin raporturi matematice. In Epoca Moderna se dezvolta mecanica, astronomia, matematicile. Cel care deschide drumul in dezvoltarea stiintelor moderne a fost N. Copernic(1473-1543), care a demonstrat matematic noua conceptie cosmologica -  teoria heliocentrica. 
Galileo Galilei (1564-1642) pune temelia mecanicii. El cerceteaza miscarea si demonstreaza ca miscarea este unica in tot universul. Descopera ca un principiu fundamental al corpurilor ceresti este inertia. 
Un alt cercetator al perioadei este Isaak Newton (1642-1727), fizician, matematic si astronom englez. Este intemeietorul mecanicii clasice. A formulat legea gravitatiei universale si a exercitat o influenta imensa asupra dezvoltarii gandirii filosofice. In principala sa opera -  ,,Principiile matematice ale filosofiei naturale" (1687) -  formuleaza trei legi ale miscarii, care formeaza temelia mecanicii si fizicii clasice: 
-  legea inertiei
-  legea proportionalitatii fortei si accelerarii
-  legea egalitatii actiunii si reactiunii. 
Daca succesele din stiinta moderna sunt un fapt indubitabil, atunci filosofia inainteaza problema: cum din fuziunea experientei si a calcului matematic capatam o cunostinta obiectiva, necesara si universala, adica cunostinta stiintifica. Pentru a raspunde la aceasta intrebare filosofii Epocii Moderne incep a cerceta metodele de cunoastere. Ganditorii cautau sa elaboreze o temelie unica pentru cunoasterea stiintifica a lumii. De aceea interesul principal era indreptat in domeniul teoriei cunoasterii. Ce prezinta procesul cunoasterii umane, care sunt nivelurile, formele, metodele cunoasterii, etc.
Descoperirile stiintifice trebuiau unificate, lamurite, trebuiau formulate anumite metode, astfel, problema principala in aceasta perioada este problema elaborarii metodelor de cunoastere stiintifica a lumii. Anume in domeniul teoriei cunoasterii si apar deosebirile dintre diferite conceptii filosofice. Aceste deosebiri se bazeaza pe modul cum diferiti ganditori apreciaza fie rolul experientei, fie rolul ratiunii in procesul cunoasterii stiintifice a lumii.
Astfel, epoca moderna este reprezentata de doua conceptii filosofice principale: empirism si rationalism. Aceste conceptii au pozitii opuse in rezolvarea problemei cunoasterii.
Empirismul are la baza metoda inductiva, iar rationalismul -  metoda deductiva. 
2. Filosofia empirista. F. Bacon 
Empirismul (lat. -  empirio = experienta) este curentul filosofic, conform caruia unicul izvor al cunoasterii stiintifice este experienta, sau ceea ce cunoastem prin simturi. Considera ca, cunoasterea incepe cu organele senzoriale, care sunt mai importante in cunoastere decat ratiunea. Empirismul considera ca ratiunea foarte des creiaza cunostinte false. 
Reprezentantii empirismului : F. Bacon, T. Hobbes, J. Locke, G. Berkeley, D. Hume.
Unul din fondatorii filosofiei moderne si intemeietorul filosofiei empiriste este considerat ganditorul englez Francis Bacon (1561-1626). 
Interesele filosofice principale ale lui Bacon sunt concentrate asupra practicii si stiintei. In invatatura sa el promoveaza ideea ca principala metoda a cunoasterii stiintifice este experienta (experimentul).
Bacon este primul ganditor din epoca moderna care efectueaza o noua clasificare a stiintelor, in functie de asa calitati sufletesti ca : memoria, inteligenta si imaginatia. El evidentiaza urmatoarele tipuri de stiinte :
-  stiinte istorice (concrete) -  memoria
-  stiinte filosofice (teoretice) -  inteligenta
-  stiinte poetice (creativitatea) -  imaginatia

Fisiere in arhiva (1):

 Filosofia in perioada moderna.docx