Felurile, obiectul și efectele grațierii

Introducere

Potrivit Legii nr. 546/2002 , graţierea reprezintă unact de clemenţă ce are ca efect înlăturarea în tot sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.

Potrivit Constituţiei României, graţierea poate fi acordată individual de către Preşedintele României, conform art. 94 lit. d), şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în totul sau în parte a pedepsei ori în comutarea acesteia într-una mai uşoară sau poate fi acordată colectiv, prin lege, de către Parlamentul României, conform art. 73 alin. (2)lit. i) din Constituţie.

Partea generală a Codului penal conţine dispoziţii cu privire la cauzele care înlătură răspunderea penală şi consecinţele condamnării3. Graţierea este o cauză care înlătură executarea pedepsei şi, totodată, o măsură de clemenţă existentă în majoritatea sistemelor dedrept şi întâlnită în toate epocile istoriei.

Legea nr.546/2002 stabileşte cadrul legal privind graţierea şi procedura acordarii graţierii.În art. 1 este definită instituţia graţierii, iar art. 21 arată că dispoziţiile legii se aplică numai cererilor de graţiere depuse după intrarea ei în vigoare, precum şi cererilor de graţiereanterioare, dacă această reglementare este mai favorabilă.

Iniţial văzută ca un atribut al puterii executive – regele, împăratul, domnitorul puteau dispune iertarea de pedeapsă a unui condamnat -, ulterior şi ca atribut al puterii legislative de a dispune iertarea de pedeapsă a unor categorii, grupuri de condamnaţi, graţierea a fost reglementată, de cele mai multe ori, chiar în legile fundamentale ale statelor, cum este şi cazulRomâniei, fiind definită ca o măsură de politică penală a statului, corespunzătoare unei nevoi sociale apărută la un moment dat în timp .

2.Felurile gratierii

În funcţie de anumite criterii ce privesc persoanele cărora li se acordă graţierea, condiţiile în care se acordă graţierea, întinderea efectelor graţierii, în doctrina penală se disting mai multe modalităţi ale acesteia.

2.1.Graţierea individuală şi graţierea colectivă

Graţierea individuală-se acordă la cerere sau din oficiu numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de către persoana condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia, soţul persoanei condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoaneicondamnate.

Graţierea colectivă-aceasta se acordă unui număr de personae pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate .

Graţierea colectivă, ca act de clemenţă al puterii de stat, constând, în principal, în iertarea de pedeapsă, este dictată de raţiuni de politică penală specifice unui moment istoric,dar se fundamentează şi pe criterii umanitare, de etică şi echitate socială, acceptate, ca atare,de societate în general.

2.2.Graţierea necondiţionată şi graţierea condiţionată

Graţierea este necondiţionată sau pură şi simplă când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii.

Graţierea este condiţionată când acordarea ei este condiţionată de buna conduită a beneficiarului acesteia în viitor, o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicata pentru noua infracţiune.

Graţierea totală, graţierea parţială, comutare. După criteriul întinderii efectelor ce le are în raport cu pedeapsa, graţierea poate fi: totală, parţială ori comutare.

Graţierea este totală când priveşte întreaga pedeapsă aplicată. Graţierea totală se mai numeşte şi remitere de pedeapsă deoarece priveşte iertarea de executare a întregii pedepse aplicate.

Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă. Graţierea parţială mai este denumită şi reducere de pedeapsă.

Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură, mai uşoară (spre ex.: pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este înlocuită cu închisoarea). Graţierea sub forma comutării se acordă, de regulă, individual.

3.Obiectulgraţierii

3.1.Criterii generale de determinare a obiectului graţierii

Obiectul graţierii, independent de modalitatea în care a fost acordată, îl constituie întotdeauna pedeapsa aflată în curs de executare sau, cel puţin, executabilă.

Graţierea, prin însăşi esenţa ei, nu poate privi decât pedepse neexecutate. Înconsecinţă, în cazul în care inculpatul a fost arestat preventiv şi i s-a aplicat o pedeapsă egală sau mai mică decât pedeapsa arestării preventive, nu se va mai putea constata că pedeapsa este graţiată, deoarece ea este stinsă prin executarea efectivă .

Dacă pedeapsa a fost executată, ori a intervenit prescripţia executării, graţierea esteexclusă.

Determinarea obiectului graţierii poate avea loc prin:

a) Referirea la cuantumul pedepsei aplicate .

Întinderea actului de graţiere este influenţată de natura şi intensitatea consideraţiilor de politică penală.

De exemplu, potrivit Decretului- lege nr. 23/1990, au fost graţiate toate pedepsele cu închisoarea,indiferent de cuantumul acestora.

De regulă, sunt graţiate integral pedepsele mai reduse - în mod obişnuit cele până la 5 ani închisoare - şi doar parţial cele mai consistente, reducerea fiind cu atât mai mică, cu cât pedeapsa este mai mare. Astfel, de pildă, prin Decretele nr. 290/1984 şi nr. 185/1986 au fostgraţiate în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, cu 1/3 cele între 5-8 aniinclusiv şi cu 1/5 acelea cuprinse între 8-10 ani inclusiv.