Executarea silită mobiliara a creanțelor fiscale

Executarea silita, in general, inseamna procedura prin mijlocirea careia cre- ditorul, titular al dreptului recunoscut printr o, hotarare judeca- toreasca sau printr un alt titlu executoriu, constrange, cu concursul orga- nelor competente, pe debitorul sau, care nu si executa de buna voie obligatiile decurgand dintr un ase- menea titlu, de a si le aduce la indeplinire, in mod silit

In vederea realizarii efective a creantei, creditorul trebuie ca, inca din etapa judecatii in fata instantei de fond, sa solicite instantei luarea unor masuri asiguratorii, in vederea indisponibilizarii sumelor de bani, titlurilor de valoare ori a bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pentru ca acesta sa nu devina insolvabil in perioada desfasurarii procesului, pana la ramanerea definitiva sau irevocabila a hotararii.

In literatura juridica de specialitate s-a afirmat ca prin masuri asiguratorii intelegem posibilitatea recu- noscuta de lege reclamantului de a solicita instantei masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa impiedice pe parat, in timpul procesului, sa distruga sau sa instraineze bunul ce constituie obiectul litigiului sau diminuarea activului patrimonial

Masurile asiguratorii in vederea satisfacerea creantelor fiscale, sunt potrivit prevederilor art. 129 din Codul de procedura fiscala, poprirea si sechestrul asigurator, masuri care se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente, prin decizie emisa de organul fiscal competent

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

Masura poate fi dispusa asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

In momentul individualizarii creantei si ajungeri acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

Masurile asiguratorii dispuse, se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

Pentru a evita riscul nerealizarii creantei fiscale, masurile asiguratorii pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati.

Cu acordul organului de executare, bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate de catre debitor, urmand ca sumele obtinute sa fie consemnate la dispozitia organului de executare.

Daca sechestrului asigurator se aplica asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara, inscriere ce face opozabil sechestrul tuturor celor care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie realizate ulterior inscrierii, sunt lovite de nulitate absoluta.

Eventualele nemultumiri ale debitorului sau ale altor persoane interesate, cu privire la actele prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii, se pot invoca prin contestatie, contestatie ce poate fi exercitata si in cazul in care organele abilitate de lege refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

Masurile asiguratorii mentionate pot fi ridicate, prin decizie motivata, la solicitarea creditorilor fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau in cazul in care debitorul creantei fiscale a constituit garantia care sa acopere creanta si eventualele cheltuieli privind aplicarea acestor masuri.

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si a normelor metodologice de aplicare a acestuia de organul de executare competent in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Privire la termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.

Potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 C. proc. fiscala, dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept, termenul de prescriptie care se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale

Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie intrcat debitorul a efectuat o plata datorata.

Termenul de prescriptie se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de

1. Constitutia Romaniei;

2. Codul penal roman;

3. V. Papadopol: Codul penal comentat si adnotat, parte generala, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1972;

4.Mircea Badila : Drept penal. Parte speciala. Note de curs, Editura Altip, Alba-Iulia 2007

5.***www.scj.ro