Evoluția căsătoriei și familiei în istoria dreptului românesc

Periodizarea istoriei dreptului poate constitui motiv de controverse. Aceasta cu atat mai mult cu cat in stiintele istorice exista discutii in ceea priveste calificarea si clasificarea timpului istoric.

Limitele ,,timpurilor” juridice se intrepatrund pana la epoca lui Cuza si conditioneaza etapele posterioare. Se poate vorbi de urmatoarele perioade :

- Antica (preromaneasca)

Dreptul dac

Dualismul juridic din Dacia, provincie romana

- Dreptul feudal -Ius valahicum (vechiul drept cutumiar-agrar)

-Legiuirile scrise

- Pravilele bisericesti

- Pravilele domnesti (secolulXVII)

- Inceputul reformarii dreptului (secolulXVIII–XX)

- Dreptul modern (de la Cuza Voda la 1923)

- Dreptul contemporan

-capitalist (1923–1948)

-comunist (1948–1989)

- revenirea la dreptul democratic (1989–)

Odata cu începuturile agriculturii si mai ales dupa descoperirea prelucrarii metalelor, barbatul îsi impune definitiv dominatia sub forma familiei patriarhale, a gintei patriarhale. Asa se ajunge la obiceiul validat religios al alegerii preotului (totodata judecator) dintre barbati, la obiceiul

constituirii “adunarii poporului” numai din barbatii care purtau arme.

Acestor structuri le revin sarcini importante precum rezolvarea conflictelor, alegerea capeteniilor, oficierea cultului, organizarea serbarilor.

Pâna la formarea statului, normele de conduita la geto-daci n-au purtat caracter juridic, în sensul ca nu au fost impuse de un aparat anume constituit în acest scop. Învoielile dintre parti de pilda, erau asezate sub pavaza puterii divine, printr-un juramânt dublat de un ceremonial anume. Odata cu afirmarea proprietatii private prin desprinderea de obste au devenit mai frecvente actiunile de însusire necinstita: pedepsele erau aspre, dar si abuzive, caci nu exista o autoritate mai mare decât aceea a comunitatii restrânse. A devenit presanta nevoia unei organizari diferite, superioare în raport cu organizarea de ginta, obste sau trib.

Dincolo de cazurile de încalcare a legilor, în societatea geto-daca au functionat reguli acceptate cu privire la regimul persoanelor, familie, bunuri si obligatii, proceduri de judecata.

Capacitatea juridica a persoanelor a depins de pozitia lor sociala, încât nobilii dispuneau de privilegii civile, în vreme ce oamenii de rând aveau o capacitate mai restrânsa.

Familia a fost monogama, patrilocala si patrilineara, astfel ca “sotia locuia la barbat, descendenta se stabilea dupa tata, iar copiii ramâneau în familia acestuia si dupa moartea mamei.” Este posibil sa se fi practicat si cumpararea sotiei, din moment ce acest obicei este atestat la traci. La încheierea casatoriei fata era înzestrata cu o dota; de altfel termenul, de

“zestre” din limba româna provine din limba geto-daca. Statutul femeii în familie era caracterizat prin totala subordonare fata de sot: ei îi reveneau toate sarcinile gospodariei, era pedepsita exemplar pentru infidelitate, era uneori sacrificata pe mormântul sotului.

Procedurile de judecata au evoluat de la o epoca la alta, fiind însa mereu marcate de factorul religios, atât prin prezenta clerului, cât si prin elemente de procedura precum juramântul.

Despre pedepse aflam de la Horatiu soarta sotiei adultere, dar nu încape îndoiala ca si alte încalcari ale legii au fost sanctionate cu moartea.

Informatiile sunt contradictorii: dupa unii antici familia la geti era poligama. In schimb Horatiu si Ovidiu, buni cunoscatori ai societatii geto-dacice, nu au semnalat nimic despre o eventuala poligamie. Mai mult, Columna lui Traian prezentand scene din viata geto-dacilor infatiseaza fiecare barbat dac insotit de o singura femeie.

Nu se poate spune ca a existat o evolutie a institutiei casatoriei de la poligamie la monogamie sau ca s-au cunoscut ambele forme (cetatenii instariti practicand poligamia, iar cei de rand monogamia). Poligamia a constituit o forma a casatoriei la diferite popoare; este important ca in chiar culmea civilizatiei, familia daca a fost monogama, situatie conforma cu echilibrul bio-psihic al fiintei umane.

Cumpararea sotiei constituie o caracteristica si ea intalnita la alte popoare, acolo unde sotia contribuia prin munca proprie la veniturile familiei. Acest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre la „targul de fete” de pe Muntele Gaina.

Sotia se afla sub autoritatea si puterea barbatului, putand fi pedepsita chiar cu moartea de catre barbat pentru infidelitate.