Eurojust

În preocuparea de a îmbunătății cooperarea între state în lupta comună împotriva criminalității, Consiliul Uniunii Europene ( denumit în continuare Consiliul) a decis înființarea unui organism comunitar cu competențe în urmărirea și investigarea infracțiunilor care privesc cel puțin două state membre .

Actul oficial prin care s-a constituit Eurojust este Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002, act precedat de conferința de la Tampere (1999), în cadrul căreia s-a propus instituirea unui organism având ca obiectiv coordonarea activităților desfășurate de autoritățile naționale în vederea urmăririi unor infracțiuni care aduceau atingere ordinii juridice din cel puțin două state membre. În cursul anului 2000 au fost elaborate mai multe documente oficiale, printre care o inițiativă a Germaniei, o inițiativă comună a Portugaliei, Franței, Suediei și Belgiei, precum și un comunicat prin care Comisia Europeană (în continuare Comisia) își ajunța poziția față de Eurojust.

În decembrie 2000 a avut loc la Nisa o conferință la cel mai înalt nivel în cadrul căreia șefii de state și de guverne au hotărât amendarea art.31 al Tratatului care instituia Uniunea Europeană, introducând atât noțiunea de ”Eurojust”, precum și sarcinile acestui organism. În decembrie 2001 Consiliul European întrunit la Laeken a decis ca Eurojust să aibă ca sediu temporar orașul Haga, pentru ca mai apoi Haga să rămână reședința definitivă a Eurojust (2003).

Eurojust este un organism specializat al Uniunii Europene și are personalitate juridică.

În legătură cu investigarea și urmărirea faptelor periculoase Eurojust are competențe în coordonarea activităților autorităților competente ale diferitelor state implicate precum și în desfășurarea unei largi cooperări judiciare internaționale, ca și în sprijinirea statelor în lupta împotriva criminalității organizate și în soluționarea cererilor de extrădare.

Înființarea Eurojust a constituit un răspuns la greutățile întâmpinate de statele membre în cooperarea lor în lupta împotriva criminalității, în măsura în care acest fenomen depășea granițele unui stat. Statele membre puteau colabora cu Eurojust prin schimbul de informații, dar cu condiția să fi încheiat în prealabil un acord de colaborare cu acest obiectiv. România a încheiat un asemenea acord de colaborare cu Eurojust încă din anul 2006.

În decizia Consiliului de instituire a Eurojust din 28 februarie 2002, se menționează următoarele: ”este necesară îmbunătățirea cooperării judiciare între statele membre, mai ales în ce privește activitatea organizațiilor criminale transnaționale; îmbunătățirea efectivă a cooperării judiciare între statele membre implică adoptarea imediată de măsuri structurale la nivel european pentru a facilita o coordonare optimă a activităților de investigare și urmărire a infracțiunilor care se întinde pe teritoriile mai multor state ale Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale”.

În scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de infracționalitate, la inițiativa Comisiei cu avizul Parlamentului European și al Curții de Conturi, Eurojust va beneficia de o subvenție de la bugetul general al Uniunii Europene. Cheltuielile Eurojust finanțate din bugetul general sunt gestionate în conformitate cu regulile și procedurile comunitare aplicabile bugetului general al Uniunii Europene (în temeiul art.41 al.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană).

Stabilirea bugetului se face în fiecare an, pe baza unui proiect întocmit de directorul administrativ, în calitate de ordonator; acesta evaluează situația încasărilor și cheltuielilor pentru exercițiul financiar următor. Directorul administrativ, acționând sub autoritatea Colegiului Eurojust și a Președintelui acestuia, transmite Parlamentului European, la cererea acestuia din urmă (în conformitate cu art.146 al.3 din regulamentul financiar general) orice informație necesară bunei desfășurări a procedurii de descărcare contabilă pentru exercițiul respectiv.

Fiecare dintre cele 27 de state membre îşi detaşează la Haga un reprezentant de nivel superior, care să lucreze la Eurojust. Membrii naţionali sunt de profesie procurori, judecători sau ofiţeri de poliţie cu o competenţă echivalentă, având o bogată experienţă profesională.

Împreună coordonează activitatea autorităţilor naţionale, în fiecare fază a cercetării şi urmăririi penale. Se ocupă, de asemenea, de soluţionarea impedimentelor şi problemelor practice generate de diferenţele dintre sistemele juridice din statele membre.

Membrii naţionali sunt ajutaţi în munca lor de adjuncţi, asistenţi şi experţi naţionali detaşaţi. În cazul în care Eurojust a încheiat cu un stat terţ un acord de cooperare, respectivul stat poate detaşa la Eurojust un magistrat de legătură. În prezent, la Eurojust lucrează magistraţi de legătură din Croaţia, Norvegia şi SUA. De asemenea, potrivit unor dispoziţii europene mai recente, Eurojust poate trimite magistraţi de legătură în state terţe.

Totodată, în cadrul Eurojust îşi au sediul secretariatul Reţelei Judiciare Europene, secretariatul Reţelei europene a punctelor de contact privind persoanele responsabile de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război, precum şi secretariatul Reţelei pentru Echipele comune de anchetă.