Egalitate și Nediscriminate în Dreptul Uniunii Europene

CAPITOLUL I

REGLEMENTAREA PRINCIPIILOR NEDISCRIMINARII SI EGALITATII DE SANSE IN U.E.

Sectiunea 1. Directivele in materia egalitatii si nediscriminarii potrivit tratatelor comunitare

Principiul egalitatii si nediscriminarii ocupa un rol cental in dreptul comunitar, insa el nu atinge toate domeniile comunitare ci doar anumite aspecte care au evoluat odata cu abordarea diferita a dreptului comunitar.

a. In cadrul constructiei comunitare a principiului egalitatii si nediscriminarii se disting mai multe etape de abordare a legislatiei comunitare, primara si derivata. In ceea ce priveste legislatia primara se disting doua etape importante: prevederile din Tratatul de la Roma (semnat la 25 martie 1957) si cele din Tratatul de la Amsterdam (semnat la 2 octombrie 1997), cu o etapa tranzitorie prin Tratatul de la Maastricht (semnat la 2 februarie 1992). In privinta legislatie derivate se observa trei etape: anii 1970 (directive referitoare la egalitatea intre sexe), anii 1990 (referitoare la nationalitate) si anii 2000 (privind noile motive de nediscriminare). Directiva obliga fiecare stat membru destinatar al rezultatului care urmeaza a fi atins, lasand autoritatilor nationale libertatea formei si a mijloacelor utilizate.

Prin Tratatul de la Roma, principiul face referire la nediscriminare intre producatori si consumatori, in contextul politicii agricole comune; la nediscriminare intre lucratorii comunitari ce lucreaza intr-un stat membru gazda si la egalitatea intre femei si barbati in domeniul impozitarii. De asemenea, prin acest tratat se interzice discriminarea pe motiv de nationalitate si discriminarea intre sexe (indeosebi cea referitoare la plata egala pentru munca egala).

In ceea ce priveste actele normative ale Uniunii Europene privind egalitatea de sanse, Comunitatea a definit un numar de drepturi care se bazeaza pe Tratatul de la Roma in cadrul mai multor directive. In afara de aceste drepturi fundamentale, o serie de decizii importante ale Curtii de Justitie au permis clarificarea legislatiei comunitare asupra egalitatii de tratament si obtinerea de rezultate reale in numeroase state membre.

Directivele cu aplicabilitate directa in domeniul egalitatii de sansa fac referire asupra urmatoarelor aspecte privind: apropierea legislatiilor statelor membre in aplicarea principiului egalitatii de remunerare intre lucratorii barbati si femei; punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste accesul la munca, la formare si promovare profesionala si conditiile de munca; punerea in aplicare progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de securitate sociala; punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile profesionale de securitate sociala; aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei exercitand o activitate independenta, inclusiv o activitate agricola, precum si privind protectia graviditatii si a maternitatii.

Alte domenii in care Directivele care fac referire in mod direct sunt cele privind introducerea masurilor de incurajare a imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza; crearea cadrului general de promovare a egalitatii de sansa si tratament in materie de ocupare si concedii pentru cauze familiale; egalitatea dintre rase „Race Directive” , care urmareste „implementarea principiului egalitatii de tratament pentru toti indivizii, indiferent de originea lor etnica sau rasiala; egalitatea la locul de munca („Employment Directive” ), care are in vedere „stabilirea unui cadru general prin care sa se asigure egalitatea de sanse pe piata muncii, respectiv ocuparea fortei de munca si conditiile de munca; egalitatea de tratament prin crearea unui cadru pentru combaterea discriminarii de gen in ceea ce priveste accesul si furnizarea de bunuri si servicii; aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare a conditiilor de munca.

Directiva 75/117/TCE (adoptata in 1975) privind plata egala face referire la aplicarea principiului remunerarii egale a lucratorilor de sex feminin si masculin. Statele introduc in legislatie posibilitatea pentru cei discriminati de a le fi recunoscute drepturile in justitie sau prin recurs la alte instante competente. De asemenea vor fi eliminate toate acele masuri care contravin principiului egalitatii de remunerare.

Directiva mai stabileste ca orice clauza a contractelor colective sau individuale de munca care incalca principiul egalitatii de remuneratie este lovita de nulitate. Statele membre sunt obligate sa adopte masurile necesare pentru a proteja salariatii impotriva oricarei concedieri determinate de reactia angajatorului, ca urmare a unei plangeri formulate la nivelul unitatii sau de o actiune in justitie a salariatului care urmareste respectarea principiului egalitatii salariale.

Un an mai tarziu a fost adoptata Directiva 76/207/CEE privind tratamentul egal. Principalele prevederi ale Directivei sunt urmatoarele:

• Este interzisa orice fel de discriminare pe motiv de sex, in mod direct sau indirect, in special prin referire la statulul matrimonial sau familial

• Se instituie posibilitatea pentru statele membre sa ia masuri pentru protectia femeilor, mai ales in graviditate si maternitate

• Se precizeaza pentru statele membre posibilitatea de a lua masuri in scopul promovarii sansei de egalitate intre barbati si femei

Directiva precizeaza ca este interzisa orice discriminare pe motiv de sex in conditii de acces, iar pentru realizarea acesteia, Statele trebuie sa elimine masurile legislative si administrative contrarii principiului egalitatii de tratament in privinta accesului la toate tipurile si nivelurile de orientare profesionala, de formare, de perfectionare. Acest principiu a fost extins si la masurile de protectie sociala.

Directiva 79/7/CEE (adoptata la 19 decembrie 1978), prevede punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul protectiei sociale. Dispozitiile directivei se vor aplica atat populatiei active cat si muncitorilor invalizi, pensionati si a celor in cautare de munca. In ceea ce priveste campul de aplicare al directivei, aceasta vizeaza regimurile de protectie impotriva urmatoarelor riscuri: boala, invaliditate, batranete, accident de munca si boala profesionala, somaj. Dar nu se refera la ajutoarele de urmas sau la alte tipuri de ajutoare pentru familii.