Economia Spaniei

I. Generalităţi

1. Date introductive

Spania este un stat situat în sud-vestul Europei, ocupând cea mai mare parte din Peninsula Iberică, precum şi Insulele Baleare şi Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Are ieşire la Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, la vest se învecinează cu Portugalia, iar la nord-vest cu Franţa şi Andora. Stâmtoarea Gibraltar (14 km) o desparte de Africa, teritoriul Gibraltar fiind încă o posesiune a Marii Britanii (în luna ianuarie 2002, Tony Blair – primul ministru britanic, a anuntat deschiderea de negocieri cu Guvernul Spaniei, in vederea retrocedarii teritoriului Gibraltar catre Spania).

SUPRAFAŢA:

• 504748 km²;

POPULAŢIA:

• aproximativ 43 milioane de locuitori, din care circa ¾ spanioli, în rest cataloni, başci şi galicieni.

CAPITALA:

• Madrid.

SISTEM POLITIC:

• monarhie parlamentara

REGE:

• Juan Carlos I

2. Istoria Spaniei

Începând cu secolul IX î.Hr., celţii, fenicienii, grecii şi cartagii au intrat în Peninsula Iberică, urmaţi de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr Limba de acum a Spaniei, religia şi sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoţi în secolul V d. Hr. şi atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început sã se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1492 Regina Isabella I de Castilia a început inchiziţia spaniolă, care a durat peste 300 ani. Acesta a fost şi anul în care i-a dat lui Christopher Columb banii pentru prima sa călătorie pe Atlantic spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuşi, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, şi al celorlalte regate iberice.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică naţiune din Europa, datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americii. Dar o serie de războaie lungi, costisitoare şi revolte a făcut să înceapă declinul puterii Spaniei în Europa. Secolul XX iniţial a adus puţină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol şi a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca şi un substitut al pierderilor din America. O perioadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin stabilirea celei de a Doua Republică Spaniolă. Creşterea polarizării politice, combinat cu creşterea violenţei neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forţelor sale naţionaliste în 1939, generalul Francisco Franco a condus o naţiune epuizată politic şi economic.

Totuşi, în anii 1960 şi anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrialã modernã cu un sector de turism în creştere. Spania a aderat la OTAN (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) în 1982 şi a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naţionalitaţi istorice - Ţara Bascilor, Catalonia şi Galicia - li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole

3. Satul

Spania este o monarhie constituţională, cu o monarhie ereditară şi cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul Naţional. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniştri prezidat de Preşedintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh şi ales de către Ansamblul Naţional după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaţilor (Congreso de los Deputados) cu 350 de mebrii, aleşi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporţională, destinaţi să servească timp de patru ani şi un Senat (sau Senado) cu 259 de locuri din care 208 formate din aleşi direcţi pe baza votului popular şi ceilalţi 51 trimişi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.