Notiunea de functionar public Pentru a-si realiza functiile pentru care au fost create, serviciile publice sunt dotate, inca de la infiintare, cu functii publice care sunt acele grupari de atributii, puteri si competente, stabilite potrivit legii, in cadrul serviciilor pubice infiintate in scopul satisfacerii, in mod continuu si permanent, de catre functionarii publici numiti sau alesi in aceste functii, a intereselor generale ale societatii. Asadar, pentru ca serviciile publice sa-si realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca functiile publice - acele grupari de atributii, puteri si competente - sa fie ocupate de persoane fizice cu o pregatire de specialitate, care sa realizeze, in practica, sarcinile serviciilor publice, astfel, cum acestea sunt grupate in functiile publice cu care au fost dotate, inca de la infiintarea serviciilor pubice. Persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functiile publice din cadrul serviciilor publice se numesc functionari publici. De la aceasta regula fac exceptie persoanele fizice care alcatuiesc organele reprezentative ale statului - cele doua camere ale Parlamentului -, ale judetului - consiliile judetene - si ale comunelor - consiliile locale - care nu au calitatea de functionari publici pentru ca: - Ei sunt reprezentantii tarii, judetului sau comunei; - Activitatea pe care o desfasoara este nepermanenta, limitata in timp (de regula, la 4 ani); - Prin modul de lucru (numai in sesiuni) si alte trasaturi, se deosebesc de functionarii publici. Fata de regula si de exceptia de la ea, se considera ca sunt functionari publici persoanele fizice, care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara si care detin, in conditiile legii, o functie publica intr-un serviciu public al statului, judetului sau comunei. Notiunea de functionar public a fost definita, pentru prima data in legislatia noastra, in Legea pentru Statutul functionarilor publici din 19 iunie 1923 , care, in art. 1 prevedea: ,,Sunt functionari publici cetatenii romani, fara deosebire de sex, care indeplinesc un serviciu public permanent (civil si eclesiastic) la stat, judet, comuna sau la institutiile al caror buget este supus aprobarii Parlamentului, Guvernului sau consiliilor judetene si comunale". Aceasta definitie a fost criticata atat de Prof. P. Negulescu , cat si de Conf. J. Vermeulen . Mai mult, in acelasi loc, Prof. P. Negulescu, dand o alta definitie notiunii de fnctionar public, arata ca ,,functionarii publici sunt acei cetateni care, fiind numiti de autoritatea competenta si investiti in mod legal cu atributele functiilor lor, presteaza in mod permanent o anumita activitate, ce nu este exclusiv manuala, in scop de a face sa functioneze un serviciu public in schimbul unui salariu platit periodic", iar Prof. A. Teodorescu sustinea ca ,,functionarul public este persoana care, in schimbul unei remuneratii indeplineste sau colaboreaza in mod permanent la indeplinirea unui serviciu public depinzand de autoritatea administrativa a statului, judetelor sau comunelor." In literatura de specialitate dinainte de Revolutia din Decembrie 1989, Conf. Dr. A. Iorgovan definea notiunea de functionar public de stat ca fiind ,,persoana fizica, care este investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala a unui organ de stat, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii de stat, in vederea realizarii competentei organului din strctura careia face parte functia respectiva. " Pornind de la constanta ca persoana fizica ce ocupa, in conditiile legii, o functiune publica, este functionar public si de la prevederile constitutionale si legale cercetate, incercam sa desprindem cateva elemente care sa ne conduc la o definitie proprie. Astfel: a) toate serviciile publice, institutiile publice si regiile autonome de interes public - sunt dotate, inca de la infiintare, cu functii publice; b) pentru ca o persoana sa poata ocupa o functie publica este necesar ca aceasta sa fie cetatean roman; c) pentru a putea fi numit functionar public este necesar ca persoana respectiva sa aiba varsta de cel putin 18 ani impliniti, daca legea speciala nu cere o alta varsta; d) unele acte normative cer ca persoana fizica ce urmeaza sa devina functionar public sa posede anumite studii - superioare, liceale sau generale - , iar altele cer o anumita pregatire de specialitate cum ar fi: de jurist, economist,medic, inginer etc; e) investirea intr-o functie publica se face pe baza de concurs ori ca urmare a alegerii; f) persoana fizica ce ocupa o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua si permanenta, evident cu raspunderea programului de lucru al serviciului respectiv; g) pentu activitatea depusa, persoana fizica are dreptul la un salariu stabilit potrivit legii, pentru a se intretine pe el si familia lui; h) pe durata ocuparii functiei publice, persoana fizica are anumite drepturi si obligatii; i) cu exceptia functionarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toti functionarii publici se bucura de stabilitate.
1. Valentin I. Prisacaru: Tratat de drept administrativ roman - partea generala- (editia a 2-a revazuta si adaugita)
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).