Introducere 3 Izvoarele dreptului transporturilor 4 Contractul de transport 5 Definitia si caracterul autonom al contractului de transport 5 Caracterele juridice generale ale contractului de transport 5 Partile contractului de transport 6 Carausul 6 Calatorul 6 Expeditor 7 Destinatarul 7 Transportatorul 7 Obligatiile carausului in cursul deplasarii marfii 8 Dreptul transportatorului 13 Detentia (posesia precara) exercitata de transportator asupra bunurilor transportate 13 Dreptul de retentie al carausului in contractul de transport 13 Notiunea si natura juridica a dreptului de retentie 13 Felurile dreptului de retentie decurg fie din lege, fie din practica judiciara. 14 Conditiile dreptului de retentie 15 Efectele dreptului de retentie 15 CONCLUZII 17 BIBLIOGRAFIE 18
Introducere Codul civil reglementeaza prin norme cu caracter general contractul de transport de bunuri in art.1955-2008. Contractul reglementat de Codul civil are in vedere transportul de bunuri si de persoane. Normele din codul civil referitoare la contractul de transport in general au caracter supletiv, acestea fiind edictate pentru a suplini vointa partilor, in lipsa clauzelor expresein contract. Conform art.1955 Cod civil o parte, numita transportator, se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc intr-altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite.Altfel spus, prin contractul de transport transportatorul se obliga, in schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de personae sau de bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator. Prin urmare, operatiunea juridica a contractului de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transport si intreprinzatorul care se obliga sa-l faca in numele sau propriu si pe socoteala altuia ori intre unul dintre acestia si transportatorul care se obliga a-l face. Transportatorul este persoana care care isi asuma obligatia ca intr-un mod oarecare sa faca transportul. Expeditorul este, in general proprietarul marfii, acesta fiind, in aceasta calitate, parte in contractul de transport. Exista insa si posibilitatea in cazul unui contract de transport de bunuri ca o parte, in calitate de transportator, sa se oblige, in schimbul unei sume de bani (tarif), sa transporte sub paza sa si inauntrul unui termen o anumita cantitate de bunuri pe care se obliga sa le predea destinatarului indicat de expeditor. Trebuie insa sa subliniem faptul ca nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc intraltul formeaza obiectul contractului de transport ci doar atunci cind transportul se face in temeiul obligatiei asumate de transportator in acest sens si pe care le-a luat, in prealabil, in primire de la locul de incarcare si le va preda la locul de destinatie. Contractul de transport nu este o simpla antrepriza, ci o prestare de servicii. Transportatorul in calitate de prestator de servicii, spre deosebire de salariat, se bucura de independenta juridica fata de beneficiarul prestatiei (expeditorul). Spre deosebire, insa, de antreprenorul propiu-zis, care executa o lucrare determinata, in schimbul unui pret si preda beneficiarului rezultatul material al acestei activitati, prestatorul de servicii nu confectioneaza un obiect. In contractul de prestari de servicii beneficiarul se foloseste de insusi serviciul specific pe care il executa prestatorul. Transportul, in societatea actuala, este o activitate indispensabila vietii, conferind cetatenilor posibilitatea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale, constituind de asemenea, un factor activ de atragere la viata social-economica a tuturor unitatilor administrativ-teritoriale, prin valorificarea eficienta a potentialului uman si material de care dispun. Activitatea propriu-zisa de transport reprezinta o deplasare de persoane sau de bunuri cu un mijloc de transport (vehicul). Fata de celelalte mijloace de deplasare de bunuri, transportul propriu-zis, ca operatiune economica si juridica, se individualizeaza prin caracteristicile sale, respectiv: - transportul de persoane se realizeaza in mod necesar cu un vehicul; - transportul propriu-zis de persoane sau de marfa presupune deplasarea acestora cu ajutorul unui vehicul (rutier, feroviar, aerian, naval); - in transportul propriu-zis de bunuri, marfa transportata este reprezentata, in general, de materii prime (petrol brut, carbune, minereu de fier etc.), materiale si produse prelucrate. - Transporturile, atit cele de persoane, cit si cele de marfuri, reprezinta activitati reglementate de lege, avind loc sub indrumarea si controlul unor autoritati si organisme specializate si intr-un cadru institutional determinat de legislatia interna si internationala. - Prin urmare, dreptul transporturilor reprezinta ansamblul de reglementari privitoare la activitatea profesionala organizata de transportatori, cu vehicule corespunzatoare, pentru a deplasa, pe baze contractuale si in conditii legale, persoane si/sau bunuri. - Dreptul transporturilor nu reprezinta o ramura de drept distincta, ci o subramura(institutie) a dreptului comercial. In practica, contractul de transport de marfuri urmeaza contractului de vanzare cumparare , fie ca acesta din urma este un contract intern sau international. Aceeasi acceptiune o gasim si la Prof. C.Statescu, si anume ,,acel contract prin care organizatia de transport - carausul se obliga, in schimbul unui pret, sa transporte inauntrul unui termen calatori, marfuri sau bagaje, sa pazeasca si sa elibereze destinatarului, marfurile sau bagajele transportate" Contractul de transport Definitia si caracterul autonom al contractului de transport Codul civil reglementeaza prin norme cu caracter general contractul de transport de bunuri in art.1955-2008. Contractul reglementat de Codul civil are in vedere transportul de bunuri si de persoane. Normele din codul civil referitoare la contractul de transport in general au caracter supletiv, acestea fiind edictate pentru a suplini vointa partilor, in lipsa clauzelor expresein contract. Conform art. 1955 Cod civil o parte, numita transportator, se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc intr-altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite.Altfel spus, prin contractul de transport transportatorul se obliga, in schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de personae sau de bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
