Drepturile și îndatoririle părintești

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Familia este o formă de relații sociale dintre oamenii legați între ei prin căsătorie sau rudenie.

Definirea exactă a noțiunii de familie comportă dificultați determinate, pe de o parte, de faptul că acest fenomen social, familia, constituie obiect de cercetare pentru multiple științe ca : sociologia, dreptul, psihologia, medicina, științele istorice etc., fiecare încercând să surprindă aspectele caracteristice din propriul unghi de vedere, iar pe de altă parte, fiindcă însuși legiuitorul nu este consecvent dând accepțiuni diferite acestei notiuni.

Ocrotirea părintească este reglementată în dreptul român pentru a fi exercitată exclusiv în interesul copilului minor. De aceea în conținutul ei prevalează că importanța îndatoririle părintești fața de de copiii lor minori, drepturile părintești, fiind concepute numai ca mijloace de punere în valoare a acestei îndatoriri.

Printre drepturile și îndatoririle părintești cele privitoare la persoana copilului minor prezintă importanța cea mai mare, deoarece în concepția legiuitorului nostru finalitatea principală a ocrotirii părintești este creșterea, educarea și pregătirea pentru viața a copilului.

Enunțarea îndatoririlor părintești privitoare la persoana minorului este făcută diferit de către autori, fiecare dintre ei utilizând în acest scop formule diferite. După părerea noastră, reglementarea legală a ocrotirii părintești, stabilește în sarcina părinților îndatoriri destinate referitoare la persoana minorului.

CAPITOLUL II

DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE PĂRINȚILOR CU

PRIVIRE LA PERSOANA COPILULUI

În legătură cu persoana copilului, noul cod civil stabilește în sarcina părinților câteva îndatoriri importante, și anume:

SECȚIUNEA 2.1

RELIGIA COPILULUI

Potrivit art. 491 C. civ., părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. Mai mult ca atât copilul care a îmlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă

SECȚIUNEA 2.2

NUMELE COPILULUI

Potrivit art 492 C. civ., părinții aleg numele și, când este cazul, numele de familie al copilului, în condițiile legii.

Trimiterea la “condițiile legii” din finalul art. 492. C.civ. trebuie considerate făcută la dispozițiile art. 82-85 C. civ. referitoare la numele persoanei fizice, precum și la cele art. 449 și art. 450 din același cod, care, în contextual situației legale a copilului, reglementează numele copilului din căsătorie, respective a celui din afara căsătoriei.

SECȚIUNEA 2.3

SUPRAVEGHEREA COPILULUI

Creșterea copilului minor implică dreptul și îndatorirea de a exercita îndrumarea și continua supraveghere a acestuia. Copilul este un adult în devenire , o persoana în formare și dezvoltare, iar trăsăturile sale de caracter, comportamentul lui, depinde în cea mai mare măsura de modul în care părinții îl îndruma și supraveghază, de promptitudinea și eficiența cu care îi corectează greșerile, la care trebuie adăugat exemplul personal al părinților. Supravegherea copilului reprezintă un drept și totodată, o obligație a părinților. Paza și supravegherea decurg din celelalte drepturi și obligații ale părinților referitoare la creșterea copilului, la îngrijirea sănătății și dezvoltării sale. Fără de a beneficia de o reglementare specială, aceasta obligație este menționată de doctrina.