Drepturile Producătorilor de Înregistrări Audiovizuale

1. Noțiuni

• Audiovizual - concept ce desem¬nează acele rezultate ale activităţii umane ce se obţin cu ajutorul tehnologiilor, indiferent că sunt sau nu opere intelectuale, şi se adresează simultan simţurilor vizuale şi auditive. în sens juridic, conceptul de audiovizual include operele audiovizuale, precum şi simplele înregistrări audiovizuale.

• Autor - persoana fizică sau persoa¬nele fizice care au creat o operă literară, artistică sau ştiinţifică, precum şi orice altă operă de creaţie intelectuală. Se prezumă că este autor, până la proba contrară, „persoana sub numele căreia ope¬ra a fost adusă, pentru prima dată, la cunoştinţa publică". Calitatea de autor de opere aparţine doar persoanelor fizice, pentru că nu¬mai acestea au calităţi specifice creatorului (inteligenţă, persona¬litate, forţă creatoare, facultatea de a concepe, a gândi, a formula idei şi a le expune într-o formă originală ce poartă amprenta per¬sonalităţii autorului creator). Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi uti¬lizată sau exploatată opera sa, in¬clusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. In situaţia în care opera a fost adusă la cunoştință....

• Înregistrare audiovizuală sau videogramă - orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare.

• Producător al unei înregistrări au¬diovizuale - persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asu¬mă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.

2. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale

2.1. Precizări

Opera audiovizuală este opera cinematografică, exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini in mişcare, însoţite sau nu de sunete.

Cinematografia este artă, tehnică şi industrie în acelaşi timp, produsul ei fiind o operă care, pentru exprimarea ideilor, foloseşte imaginea sau combinaţia de imagini şi sunete.

Realizarea de opere cinematografice presupune investiţii financiare uriaşe, participarea unui mare număr de persoane şi activităţi de natură diferită. Chiar şi pentru activităţile de creaţie propriu-zisă, nu toate au aceeaşi intensitate, nu toate au aceeaşi importanţă. Pe de altă parte, multitudinea de participanţi la realizarea operei cinematografice ar putea face, în caz de neînţelegere între aceştia, imposibilă exploatarea operei dacă drepturile participanţilor nu ar fi limitate, dacă fiecare participant cu contribuţie creatoare ar avea dreptul de a se opune la exploatarea ei.

Opera cinematografică îşi revendică un statut special şi pentru că este „rezultatul unei fuziuni, iar nu a unei juxtapunerii de opere distincte. Aceasta face ca, în opera cinematografică să dispară atât autonomia contribuţiilor indivi¬duale cât şi, în general, posibilitatea de a le exploata separat".

Opera audiovizuală este o operă de colaborare, dar ea nu poate fi încadrată nici în categoria operelor comune, nici în categoria operelor colective, în sensul în care aceste categorii de opere sunt definite în art. 5 şi 6 din Legea nr. 8/ 1996. Opera audiovizuală nu poate fi calificată ca operă comună, cum lasă să se înţeleagă legiuitorul nostru în art. 66, pentru că, în cazul operei comune, toţi creatorii au calitatea de coautori, or, pentru operele audiovizuale calitatea de coautori este recunoscută unui număr limitat de persoane, iar nu tuturor celor care au contribuit la realizarea ei.