Drepturile funcționarilor publici

Abordand problema drepturilor functionarilor publici trebuie sa subliniem ca, asa cum se sustine in realitatea juridica, nu exista drepturi si obligatii independente unele de altele. Astfel, fiecarui drept ii corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie naste, la randul sau, un drept.

Functionarii publici au, in considerarea calitatii lor de angajati, drepturi specifice dreptului muncii, cum ar fi: dreptul la salariu, la concedii de odihna, medicale sau de studii, asistenta medicala, pensie etc. In cadrul raportului juridic de drept administrativ in care functionarul public este parte, acesta are o serie de drepturi si obligatii, indatoriri si chiar interdictii.

Daca institutia publica, nationala sau europeana, are dreptul sa ceara de la functionarul sau un comportament profesional si extraprofesional adecvat, in mod similar, functionarul public este indreptatit sa pretinda si sa obtina de la institutia publica in care este incadrat recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege.

Din perspectiva prevederilor legale, drepturile functionarilor publici din Romania sunt stipulate in Capitolul V, Sectiunea I, din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 (r 1). De asemenea, consideram oportuna si prezentarea drepturilor functionarilor publici comunitari, asa cum sunt prevazute acestea in Statutul functionarilor publici europeni, care a intrat in vigoare din luna mai a anului 1997.

2. DREPTURILE FUNCTIONARILOR PUBLICI IN ROMANIA

Functionarii publici au in conditiile legii o serie de drepturi de natura politica, economica si sociala. Aceste drepturi sunt determinate pe cale generala, impersonala si unilaterala pentru toti functionarii publici si au fost calificate ca fiind drepturi obiective, in conformitate cu statutul functionarilor publici.

Astfel, drepturile functionarilor publici prevazute in Statutul functionarilor publici sunt urmatoarele:

a) dreptul la opinie este garantat de lege (art. 25, alin. 1 din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1998) ca expresie a consacrarii constitutionale a libertatii de exprimare. Acest drept presupune o conduita adecvata a functionarului public atat la serviciu, cat si in afara acestuia, bazata pe neutralitate, loialitate si cresterea prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte. Totodata, in alin. 2 al art.25 din Statutul functionarilor publici se prevede interdictia discriminarii functionarilor publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala, sau de orice alta asemenea natura;

b) dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau in aplicareA statutului functionarilor publici si care ii vizeaza in mod direct (art. 26). Acest drept cu valoare de principiu reflecta democratizarea functiei publice si realizarea dialogului social;

c) dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale (art. 27, alin. 1). Acest drept social-politic este consecinta dreptului constitutional al liberei asocieri in partide politice, sindicate si alte forme de asociere. Dreptul la asociere sindicala este interzis inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si unor functionari cu statut special in considerarea importantei activitatii desfasurate, pentru promovarea interesului public care trebuie sa primeze in dauna celui privat. Alin. 2 prevede ca , in baza acestui drept functionarii publici pot in mod liber sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora;

d) dreptul la greva este recunoscut in conditiile legii speciale cu respetarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public (art. 28) , ca o garantie pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale functionarilor publici;