Drepturile Funcționarilor Publici

Pentru a exercita ansamblul atribuţiilor şi competenţelor ce constituie conţinutul funcţiei publice,titularul acesteia îi sunt stabilite anumite drepturi şi obligaţii.

Aceste drepturi şi obligaţii sunt determinate pe cale generală , impersonală şi imperativă şi au un caracter obiectiv, adică ele sunt „legate¬” de funcţia publică în cauză, nu de funcţionarul public.Prin urmare ele sunt aceleaşi pentru orice persoană care deţine aceeaşi funcţie.

Funcţionarii publici, fiind în exclusivitate cetăţeni romăni ,vor avea drepturile şi , desigur,şi obligaţiile pe care Constituţia României le prevede şi le garantează pentru toţi cetăţenii săi. Dacă instituţia publică , naţională sau europenă , are dreptul să ceară de la funcţionarul său un comportament profesional şi extraprofesional adecvat , în mod similar,funcţionarul public este îndreptăţit să pretindă şi să obţină de la instituţia publică în care este încadrat recunoaşterea şi respectarea drepturilor sale garantate de lege.

Din perspectiva prevederilor legale, drepturile funcţionarilor publici din România sunt stipulate în Capitolul V, Secţiunea I , din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 (r 1). De asemenea , drepturilor funcţionarilor publici comunitari , sunt prevăzute în Statutul funcţionarilor publici europeni, care a intrat în vigoare din luna mai a anului 1997.

Drepturile funcţionarilor publici în România

Funcţionarii publici au in condiţiile legii o serie de drepturi de natură , politică economică şi socială. Astfel, în Statutul Funcţionarillor Publici sunt pezentate urmatoarele drepturi :

1. Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat - art.26, alin 1.

Legiuitorul constituant român garantează atât libertatea de a avea o anumită opi-nie cât şi libertatea de a exprima această opinie. Acest drept presupune o conduită adec- vată a funcţionarului public atât la serviciu, cât şi în afara acestuia, bazată pe neutralitate , loialitate şi creşterea prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte Totodată , în alin. 2 al art.26 din Statutul funcţionarilor publici se prevede interdicţia discriminării funcţionarilor publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convinge- ri religioase , etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială , origine socială , sau de orice altă asemenea natură.

2. Dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului funcţionarilor publici şi care îi vizează în mod direct (art. 26). Acest drept cu valoare de principiu reflectă democratizarea funcţiei publice şi realizarea dialogului social;

3. Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici , cu excepţia celor care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de conducere şi altor categorii de funcţionari publici cărora le este interzis acest drept prin statute speciale (art. 27, alin. 1) Acest drept social-politic este consecinţa dreptului constituţional al liberei asocieri în partide politice, sindicate şi alte forme de asociere. Dreptul la asociere sindicală este interzis înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de conducere şi unor funcţionari cu statut special în considerarea importanţei activităţii desfăşurate, pentru promovarea interesului public care trebuie să primeze în dauna celui privat. În situaţia în care înalţii funcţionari publici sau funcţionarii publici de conducere sunt aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale , aceştia au obligaţia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele doua funcţii. În cazul în care funcţionarul public optează pentru desfăşurarea activitătii în funcţia de conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală.

Alin. 2 prevede că , în baza acestui drept funcţionarii publici pot în mod liber să înfiinţeze organizaţii sindicale , să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. Cât priveşte asocierea în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii , condiţia pusă de Statutul funcţionarilor publici este ca aceasta să aibă ca scop reprezenta- rea intereselor proprii , promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului funcţio-narilor publici.

4. Dreptul la grevă este garantat in conditiile legii –art.28 Acest drept se exercită în condiţiile prevazute de Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă

De reţinut este faptul că potrivit art.63 din lege , anumite categorii de salariaţi , inclusiv funcţionari publici ,nu pot declara grevă. Discuţiile au plecat de la principiul universal al continuităţii serviciilor publice,care nu îngăduie întreruperi,discontinuităţi în prestarea lui. Dreptul la grevă pentru funcţionarii publici , în opinia unor autori , nu ar trebui să se recunoscă deoarece acesta este incompatibil cu scopul funcţiei publice acesta fiind - realizarea unui interes general - şi cu caracterele acesteia de continuitate, funcţia trebuind să se exercite fară întreruperile inerente acţiunilor greviste. Aceste categorii de funcţionari care nu au dreptul la grevă sunt: procurorii,judecătorii,personalul Ministerului Aparării Naţionale , Ministerului de Interne,personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe,al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei,precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.