Dreptul proprietății intelectuale - durată protecției dreptului de autor

Durata protecţiei dreptului de autor

Secțiunea I Considerații generale. Căderea unei opere in domeniul public

Problema duratei protecţiei dreptului de autor a constituit secole de-a rândul obiect de dispute, opoziţia faţă de extinderea acestei durate făcându-se simţită şi în prezent.

În sistemele de drept care au adoptat concepţia dualistă a dreptului de autor, inclusiv în legislaţia română, s-a impus soluţia celor două principii aceia ai perpetuităţii dreptului moral de autor şi acela al duratei limitate a drepturilor patrimoniale.

Potrivit primului principiu, opera supravieţuieşte autorului ei. dreptul moral îmbrăcând o dimensiune colectivă mai amplă „care reiese din rolul de apărător. recunoscut moştenitorilor, precum şi din intervenţia autorităţilor publice şi a societăţilor de autori".

„Faptul că opera poartă pentru eternitate amprenta personalităţii autorului justifică însă perpetuitatea dreptului moral, dar nu şi pe aceea a drepturilor patrimoniale".

Din perspectiva celui de al doilea principiu, drepturile patrimoniale sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii acestuia şi in favoarea moştenitorilor pe o durata limitata.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 din lege, drepturile patrimoniale de autor se transmit moştenitorilor pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care au fost aduse, în mod legal, la cunoştinţa publică.

Legea stabileşte excepţii de la această regulă generală, durata drepturilor patrimoniale de autor fiind diferită, în funcţie de unele elemente, cum ar fi: genul operei, împrejurarea dacă a fost adusă sau nu la cunoştinţă publică, modul în care opera a fost adusă la cunoştinţă publică.

În toate cazurile însă, la împlinirea termenului de protecţie, opera cade în domeniul public. Căderea unei opere în domeniul public este un efect al expirării duratei de protecţie şi nu trebuie confundat termenul cu noţiunea de domeniu public utilizată în materia dreptului administrativ, in dreptul de autor, o dată cu căderea operei în domeniul public, încetează şi monopolul exploatării acesteia recunoscut pe durata limitată în favoarea titularilor dreptului.

Din momentul expirării duratei de protecţie, opera căzuta în domeniul public urmează altă soartă: va fi la dispoziţia tuturor şi va putea fi exploatată liber, constituind parte componentă a patrimoniului comun al umanităţii.

Stabilirea apartenenţei operei la domeniul public se realizează în practică prin examinarea vieţii autorului şi identificarea eventualilor moştenitori, ceea ce presupune uneori depăşirea unor dificultăţi deloc uşoare, în special în cazul operelor realizate în colaborare.

Secțiunea II Data de la care începe să curgă şi modul de calcul al termenului de protecţie a operei

În momentul creării operei literare, artistice sau ştiinţifice, indiferent de modul sau forma concretă de exprimare, ia naştere şi dreptul de autor.

Protecţia operei este asigurată prin simplul fapt al realizării ei, chiar dacă nu a fost adusă la cunoştinţa publicului şi chiar dacă este neterminată.

Totodată, dacă opera este realizată într-o perioadă de timp, pe părţi, serii, volume sau în orice altă formă, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare componentă.