Notiunea de drept de autor 3 Dreptul de divulgare 3 Dreptul la paternitate 4 Dreptul la nume 5 Dreptul la respectul integritatii operei 5 Dreptul la retractare 6 Bibliografie 7
Notiunea de drept de autor Dreptul de autor, ca institutie juridica, reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce decurg din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice. In prezent, in Romania, aceasta problema este reglementata, in principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creatie intelectuala: din operele stiintifice (ex: studii, comunicari, prelegeri), literare ( ex: romane. poezii, dramaturgie, critica literara). In privinta crearii si utilizarii lor, legiuitorul emite norme juridice ce determina aparitia de drepturi subiective si de obligatii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decat in privinta acelor opere care indeplinesc in mod cumulativ anumite conditii caracteristice, trasaturi esentiale. In masura in care acestea sunt indeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor si uneori si al altor drepturi in mod automat. Articolul 1 al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata, prevede ca dreptul de autor este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial. Drepturile morale prevazute de lege: dreptul de divulgare a operei, dreptul la paternitate, dreptul la nume, dreptul la respectul integritatii operei si dreptul la retractare. Dreptul de divulgare Intalnit in doctrina si sub denumirea de dreptul la prima publicare, dreptul de divulgare reprezinta dreptul autorului de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica. Este un drept absolut si exclusiv, in sensul ca apartine numai autorului operei, singurul in masura sa aprecieze daca opera va fi adusa sau nu la cunostinta publicului. Totodata, dreptul de divulgare are un caracter discretionar, numai persoana autorului putand decide daca opera a atins nivelul ,,idealurilor si asteptarilor" sale, daca-l reprezinta ca personalitate, care sunt limitele si modalitatile in care opera va fi publicata. Astfel, in virtutea caracterului discretionar al dreptului de divulgare, autorul unei piese de teatru care a autorizat reprezentarea nu este obligat sa accepte si editarea operei, regula discretionaritatii purtand si asupra modalitatii in care opera va fi adusa la cunostinta publica. Caracterul discretionar al acestui drept este intarit si de includerea in lege a asa-numitului drept de retractare al autorului in mod neconditionat. Acest drept prezinta un aspect pozitiv, constand in posibilitatea autorului de a decide aducerea in orice mod la cunostinta publica a operei sale, cand considera ca opera a atins nivelul unei anumite maturitati, in sensul ca poarta amprenta originalitatii. Dar dreptul de divulgare contine si un aspect negativ, reprezentand posibilitatea autorului de a amana publicarea acelei opere. Exercitarea aspectului pozitiv constituie unica modalitate de ,,iesire in lume" a autorului, de aparitie la nivelul realitatii sociale, de transformare a operei dintr-o realitate de fapt, intr-o realitate de drept. Dreptul de divulgare este primul drept moral in ordinea cronologica a nasterii drepturilor de autor. De exercitarea acestui drept depinde si nasterea drepturilor patrimoniale asupra carora are o influenta covarsitoare.
LEGI SI ACTE NORMATIVE 1. Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. MANUALE SI MONOGRAFII 1. Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Curs universitar, Editura Global Lex, 2001 2. Florea Bujorel, Dreptul proprietatii intelectuale ale dreptului de autor, Bucuresti: Romania de mine, 2006. 3. Yolanda Eminescu, Op. Cit., p.155
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
