Dreptul penal

Termenul ,,drept penal", asa cum s-a aratat in literatura juridica, este folosit atat pentru a denumi dreptul penal ca ramura a sistemului nostru unitar de drept, cat si stiinta dreptului penal, ca ramura a stiintelor juridice care studiaza aceasta ramura a dreptului. Cele doua notiuni nu se confunda; prima se refera la normele si institutiile dreptului penal, cea de a doua are in vedere conceptiile, ideile si teoriile privitoare la dreptul penal, adica doctrina dreptului penal. Intre dreptul penal si stiinta acestuia exista o stransa legatura, in sensul ca normele penale in vigoare reflecta, in principiu, nivelul de dezvoltare al stiintei dreptului penal, astfel ca studierea dreptului penal ca. legislatie nu se poate face decat in lumina doctrinei sale. Pe de alta parte, doctrina dreptului penal tine seama de practica de aplicare a normelor penale. Jurisprudenta, se imbogateste cu experienta si concluziile practicii judiciare. In raport cu cele de mai sus, dreptul penal ca legislatie, ar putea fi definit ca o ramura a sistemului nostru unitar de drept cuprinzand totalitatea normelor juridice care reglementeaza conduita persoanelor, precum si relatiile dintre ele, in raport cu valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penala, prin interzicerea, sub amenintarea cu pedepse, a actiunilor sau inactiunilor care aduc atingere sau pun in pericol aceste valori, in scopul apararii lor prin prevenirea infractiunilor ori prin aplicarea pedepselor si a altor sanctiuni de drept penal, persoanelor care le savarsesc.

Dreptul penal are urmatoarele caractere:

a) Caracterul autonom. Acesta decurge din faptul ca dreptul penal are un obiect propriu de reglementare si un obiect specific al ocrotirii juridice care il formeaza: existenta si integritatea sistemului de valori ale societatii.

b) Caracterul de drept public. Acesta rezulta din faptul ca dreptul penal, alaturi de alte ramuri de drept, reglementeaza relatii sociale de putere in care una din parti este statul, ca reprezentant al societatii, al puterii publice.

c) Caracterul unitar al dreptului penal. Acest caracter rezulta din existenta unor principii si institutii unitare aplicabile intregii legislatii penale (Codul penal, legile penale complinitoare, legile extrapenale cu incriminari si pedepse). Existenta celor doua categorii de norme penale generale si speciale nu infirma caracterul unitar al dreptului penal, asa cum afirma unii autori, mai ales cei francezi, care concep dreptul penal ca divizat in drept penal general si drept penal special.