Dreptul de Proprietate

INTRODUCERE

Termenul de “proprietate” şi cel de “drept de proprietate” sunt sinonime. În acest sens, poate fi menţionată Constituţia ţării care în art.4 şi 135 foloseşte denumirea de proprietate, cât şi cea de drept de proprietate. De asemenea, poate fi menţionat în acelaşi sens titlul II al Codului civil.

Dispoziţiile legale folosesc termenul de proprietate în sensuri deosebite. De asemenea, autorii şi chiar vorbirea curentă se referă la aceste sensuri diferite. Astfel (G. N. Luţescu, op.cit., p.237), termenul de proprietate poate fi înţeles în sens larg, şi anume că se aplică tuturor drepturilor, de exemplu, proprietatea imobiliară şi proprietatea mobiliară, proprietatea unui uzufruct, proprietatea unei creanţe şi proprietatea intelectuală sau proprietatea incorporală. În acest sens, a fi proprietar înseamnă a deţine ceva în mod exclusiv şi a-i da destinaţia dorită, de a-l folosi după destinaţia sa ori după interesul propriu avut. În acest sens, termenul de proprietate nu este folosit, în majoritatea cazurilor, cu semnificaţia sa proprie, adică de drept real exclusiv, absolut şi perpetuu.

Termenul de proprietate are şi un înţeles restrâns, propriu, şi anume, proprietatea corporală, adică purtând asupra bunurilor corporale, mobile şi imobile, deci proprietatea ca drept real exclusiv, absolut şi perpetuu. În acest sens, proprietatea este folosită de art.41 şi 135 din Constituţie ori de Codul civil în titlul II intitulat “Despre proprietate”.

În sfârşit, termenul de proprietate poate fi înţeles n sens de obiect al dreptului de proprietate, desemnand bunul asupra caruia poarta dreptul de proprietate. În acest sens art.582 C.civ. se refera la acela a carui proprietate este pe marginea unei ape curgatoare, art.589 C.civ. care se refera la privirea asupra proprietatii vecinului, art. 614 C.civ. care se refera la linia de despartire acelor doua proprietaţi ori art. 620 C.civ. care se refera la faptul proprietarilor de a stabili pe proprietaţile lor in folosul lor o servitute.

Modurile de dobandire a proprietaţii sunt acele mijloace juridice prin care se dobandeşte dreptul de proprietate.

CAPITOLUL I

I.1. NOTIUNI GENERALE

Sintagma “moduri de dobandire a dreptului de proprietate” desemneaza totalitatea mijloacelor reglementate de lege-acte juridice si fapte juridice-prin care se poate dobandii dreptul de proprietate indiferent de forma sub care se prezinta. De asemenea, unele dintre aceste mijloace juridice sunt, in acelasi timp, si moduri de dobandire a celorlalte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate, adica a dezmembramintelor proprietatii cum sunt: uzufructul, uzul, abitatia, servitutea si superficia.

I.2. Reglementarea dreptului de proprietate in legislatia actuala

Art.644-645 din Codul civil prevad ca dreptul de proprietate se poate dobandii prin urmatoarele moduri generale: succesiune, legate, conventie sau contract, traditiune, accesiune sau incorporatiune, prescriptie achizitiva sau uzucapiune, lege si ocupatiune.