Introducere 2 I. Izvoarele dreptului comertului international .2 1. Izvoarele interne 2 2. Izvoarele internationale . 3 2.1. Conventiile comerciale internationale 3 2.2. Conventiile bilaterale ..4 2.3. Conventiile multilaterale .5 3.Uzantele comerciale internationale .7 3.1.Clasificarea, natura juridica, normele, aplicarea si rolul uzantelor .. 8 Capitolul II 1.Societatile comerciale .11 1.1.Notiuni generale asupra societatilor comerciale ..11 1.2.Contractul de societate . 11 1.3.Asociatii ...13 1.4.Functionarea societatii .14 1.5.Dizolvarea societatii . 14 1.6.Lichidarea societatii .15 2.Tipuri de societati ...16 2.1.Clasificarea societatilor ...16 3.Grupurile de interes economic .. .19 4.Grupurile europene de interes economic 20 BIBLIOGRAFIE 22
Introducere Comertul este o activitate umana care ne priveste pe toti si care ne implica pe toti in fiecare zi. Comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state si ca orice activitate umana, ca oricare raport social, comertul international este reglementat de norme juridice. Dreptul comertului international reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale internationale si de cooperare economica si tehnico-stiintifice internationale in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica. Raporturile juridice ale comertului international se stabilesc intre state, persoane juridice si persoane fizice. Fiecare domeniu de drept are la originea sa surse sau altfel spus izvoare. Pentru a studia profund dreptul comertului international este necesar sa studiem sursele dreptului nominalizat. I.Izvoarele dreptului comertului international I.1.Izvoarele interne - Legea si celelalte acte normative Legile interne constituie un important izvor al dreptului comertului international mai ales atata timp cat nu exista in aceasta materie un drept uniform care sa excluda conflictele de legi si aplicarea legilor nationale. Avand in vedere scopul actelor normative, doctrina clasifica legile - izvoare interne ale dreptului comertului international, in doua categorii: a) izvoare specifice, care se refera la actele normative ce contin norme destinate sa reglementeze, cu preponderenta, raporturi din comertul international si b) izvoare nespecifice care se refera la acte normative ce constituie, in principal, izvoare ale altor ramuri de drept, dar contin si norme juridice care privesc comertul international. Avandu-se in vedere natura lor, legile interne mai sunt clasificate in legi comerciale (adica legi anume editate pentru relatiile comerciale si care se aplica si relatiilor de comert exterior) si legi civile care se aplica in lipsa unor reguli comerciale. Legea comerciala nationala (adica ansamblul de norme juridice care in totalitatea lor formeaza dreptul comercial national) cuprinde doua parti: a) norme cu vocatie de aplicare generala in domeniul comertului si care in totalitatea lor formeaza dreptul comun comercial, reprezentand o reglementare de baza a relatiilor comerciale (de exemplu, normele cuprinse in Codul comercial roman); b) norme juridice comerciale speciale, prin care se reglementeaza fie o anumita grupa de raporturi juridice comerciale, fie anumite zone ale comertului (ca de exemplu, Legea societatilor comerciale). In aceasta categorie de norme juridice intra si cele editate de legiuitor pentru a se aplica raporturilor de comert international (de exemplu, Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat). Celelalte norme juridice generale si speciale (altele decat cele concepute si elaborate de legiuitor pentru a se aplica raporturilor de comert international) se aplica acestor raporturi in urmatoarele situatii: a) cand partile contractante desemneaza legea romana ca lex contractus; b) cand normele de drept conflictual desemneaza legea romana ca aplicabila unui anumit raport juridic. In aceste ipoteze dobandeste vocatie de aplicare fata de un anumit raport juridic intregul sistem juridic romanesc, deci atat normele ce reglementeaza raporturile juridice interne cat si cele ce reglementeaza raporturile de comert international. Legea civila. Codul comercial roman stipuleaza in mod expres ca dreptul civil constituie dreptul comun, el urmand sa se aplice ori de cate ori legea comerciala nu dispune. Asadar, fata de legea civila, legea comerciala are caracter special si prevaleaza asupra legii civile (generale) potrivit principiului specialia generalibus derogant. - Uzantele sau obiceiul juridic Uzantele pot fi locale, regionale, nationale sau internationale. Indiferent daca din punct de vedere al dreptului national ele sunt considerate sau nu izvor de drept, din punct de vedere al dreptului comertului international prezinta o importanta deosebita sub acest aspect. Datorita elementelor comune care se intalnesc la cele doua categorii de uzante (uzantele - izvoare interne ale dreptului comertului international si uzantele - izvoare internationale ale acestei materii), ele vor fi analizate impreuna sub titlul - uzantele comerciale.
1.Brandusa Stefanescu, Ion Rucareanu-Dreptul comertului International, Bucuresti 1993 2.Ioan Macovei- Dreptul comertului international, Volumul I, Editura C.H.Beck, Bucuresti 2006 3. Ioan Macovei, Carmen Tamara Ungureanu- Dreptul international al afacerilor, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi, 1999 4.Ioan Bindiu, Stefan Mihaila- Dreptul comertului international, editura Paralela 45, 2002 5.Suport de curs- biblioteca electronica, www.ueb.ro
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).