I. Notiuni introductive 1. Definitia si conditiile retrimiterii 2 2. Formele retrimiterii .4 3. Limitele aplicarii retrimiterii .4 II. Retrimiterea si rolul ei in dreptul international privat 1. Aparitia retrimiterii . ..5 2. Rolul retrimiterii in dreptul international privat ..7
I. Notiuni introductive 2. Definitia si conditiile retrimiterii Retrimiterea este o problema de interpretare a normelor de drept international privat. Prin retrimitere se intelege ca normele forului trimit la dreptul strain, ale carui reguli conflictuale trimit inapoi la legea instantei sau mai departe la legea unui alt stat. Tot retrimiterea poate fi considerata ca o forma a conflictelor de legi. Operatiunea retrimiterii este o consecinta logica a deosebirilor dintre normele conflictuale ale sistemelor de drept in prezenta cu privire la un raport juridic. Fara a implica o deplasare propriu-zisa a cauzei, retrimiterea constituie un mijloc de tehnica juridica, care se impune prin efectele sale practice. Retrimiterea poate fi definita ca o situatie juridica in care legea straina, desemnata competenta de norma conflictuala a forului, refuza competenta si o atribuie, potrivit propriei norme conflictuale, legii unui alt stat, care poate fi statul forului sau un stat tert. Ca definitie, retrimiterea este situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain, in intregul sau (deci inclusiv la normele sale conflictuale), iar aceasta din urma, prin norma sa conflictuala in materie, nu primeste trimiterea, ci fie trimite inapoi la dreptul statului forului, fie trimite mai departe, la dreptul unui stat tert. Prin retrimitere se intelege situatia cand normele forului trimit la un sistem de drept strain ale carui norme conflictuale trimit inapoi la sistemul de drept al forului sau la acela al unui alt stat. Solutionarea unui conflict de legi si a unui raport cu element de extraneitate se face conform normelor conflictuale ale forului. Ele indica judecatorului sau autoritatii, investita cu solutionarea unui caz concret, legea pe care urmeaza sa o aplice. Aceasta poate fi legea proprie (a forului) sau o lege straina. In prima situatie procesul se desfasoara normal si nu pot apare dificultati. Daca norma conflictuala desemneaza, insa, legea straina ca fiind competenta sa guverneze cauza, inseamna ca trimite la dreptul strain. In masura in care se indica aplicarea legii straine, norma conflictuala trimite deci la dreptul strain. Referitor la dreptul strain prezinta insa mai multe acceptiuni. In mod concret, trimiterea se poate face la dreptul material strain sau la ansamblul dreptului strain. Trimiterea la dreptul material strain are in vedere numai normele substantiale. De exemplu, conditiile de forma ale unui act juridic sunt determinate de legea locului unde s-a incheiat actul. Prin aplicarea normelor materiale straine, problema retrimiterii este exclusa. Trimiterea la ansamblul dreptului strain presupune aprecierea sistemului de drept in totalitatea sa, inclusiv a normelor de drept international privat. Prin raportarea la intregul sistem de drept strain poate sa apara problema retrimiterii. Norma conflictuala la care se face trimitere poate fi identica sau diferita de regula forului. In primul caz, normele de drept privat fiind identice, trimiterea la dreptul strain este acceptata. In al doilea caz, normele de drept international privat fiind diferite, dreptul strain la care se trimite va retrimite la sistemul de drept al forului sau al altui stat. Trimiterea la legea materiala straina nu pune problema retrimiterii. Prin aplicarea reglementarii straine, in materie, se solutioneaza fondul litigiului. Daca prin trimitere la dreptul strain se intelege sistemul de drept in intregul sau, inclusiv reglementarile de drept international privat, atunci poate sa apara un conflict al normelor conflictuale. Un astfel de conflict apare atunci cand normele conflictule ale celor doua sisteme au puncte de legatura diferite si poate duce la retrimitere. Sensul trimiterii (la norma materiala sau la sistemul de drept in ansamblu) este stabilit de dreptul forului. Sub acest aspect, retrimiterea, asa cum vom vedea, apare ca o problema de interpretare, a normelor de drept international privat, o problema de calificare. Datorita diferentelor existente intre normele de drept international privat conflictul dintre sistemele de drept international privat poate fi pozitiv sau negativ. Conflictul este pozitiv atunci cand norma conflictuala straina, la care se face trimiterea, consacra o solutie asemanatoare cu aceea a normei conflictuale a forului. Acest gen de conflict nu creeaza probleme. El se solutioneaza, in principiu, prin aplicarea normei conflictuale a forului. Asa de exemplu, ar fi cazul unui cetatean francez care trebuie sa rezolve o problema de stare civila in tara noastra. Norma conflictuala franceza indica aplicarea legii nationale, in materia, deci aceea franceza, iar norma conflictuala romana trimite tot la legea nationala, in cazul dat, franceza. Autoritatea romana aplica solutia propriei norme conflictuale, care nu difera de solutia celuilalt sistem de drept. Problema retrimiterii nu se poate pune in cazul conflictului pozitiv al normelor conflictuale. Diferentele care exista intre normele de drept international privat, in diferite sisteme, pot conduce si la o alta forma de conflict, adica conflictul negativ. Conflictul este negativ daca normele conflictuale in cauza se pronunta necompetente de a solutiona raportul cu element de extraneitate. Regula conflictuala a forului difera de aceea a dreptului strain la care trimite, astfel incat nici una dintre ele nu admite competenta propriului sistem de drept. In aceasta situatie apare sau poate sa apara retrimiterea. Astfel, legea forului se declara necompetenta pentru solutionarea fondului litigiului si trimite la sistemul de drept al celuilalt stat. Aceasta, potrivit normei sale conflictuale, nu accepta competenta si declara competenta o alta lege, care poate fi legea forului sau a unui stat tert. In cazul in care litigiul, privind starea sau raporturile de familie ale unui cetatean danez, trebuie solutionat de o instanta romana, conform legii (L. 105/1992, art.11) se trimite la legea daneza. Dar aceasta lege prevede aplicare legii domiciliului in materie. Daca cetateanul danez are domiciliul sau resedinta in Romania, legea daneza, la care a facut trimitere art.11 al legii, refuza competenta si retrimite la legea romana. In acest caz vorbim de retrimitere, care este acceptata de lege (L. 105/1992). Asadar retrimiterea e posibila cand fiecare norma conflictuala atribuie si declina competenta celeilalte norme conflictuale. Legea forului trimite la legea straina, care retrimite la o alta lege.
1. Filipescu P. Ion, Drept international privat, Vol. I, Ed. Actami, Bucuresti, 1995. 4. Macovei Ioan, Drept international privat, Ed. Ars Longa, Iasi, 2001. 3. Sitaru Dragos Alexandru, Drept international privat. Tratat, Ed. Actami, Bucuresti, 1997. 4. Ungureanu Ernestina, Drept international privat, Vol. I, Ed. Cugetarea, Iasi, 1999.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).