Drept instituțional și material comunitar

1. Denumire

Tratatele de instituire a comunicatiilor europene prevedeau ca organe similare:

- Adunarea Comuna, in cazul C.E.C.O.;

- Adunarea, in cazul C.E.E. si in cazul C.E.E.A.

Ulterior, prin Rezolutia din 20 martie 1958, cele trei institutii similare au fost reunite in ,,Adunarea Parlamentara Europeana", iar prin rezolutia Adunarii din 30 martie 1962, s-a stabilit denumirea de ,,Parlament European".

2. Competenta Parlamentului European

In conformitate cu tratatele de instituire a Comunitatilor, parlamentul European se compune din reprezentanti ai popoarelor statelor membre.

In situatia cresterii numarului statelor, se prevede posibilitatea maririi numarului membrilor Parlamentului.

In urma reuniunii Consiliului de la Nisa din decembrie 2000, prin proiectul de tratat negociat s-a decis ca, in situatia cand Uniunea va urma sa aiba 27 de state membre, numarul parlamentarilor sa fie de 732, stabilindu-se si o redistribuire a numarului de locuri acordate fiecarui stat.

3. Procedura de alegere

Initial, Adunarea era formata din delegatiii desemnati de catre fiecare parlament national, in functie de procedura stabilita. S-a considerat, insa ca pentru a conferi o mai mare reprezentativitate acestui organ, este necesara alegerea membrilor sai prin vot universal, direct si conform unei proceduri unitare pentru toate statele membre.

Alegerea parlamentului se desfasoara tot in conformitate cu dispozitiile Actului din 20 septembrie 1976, care prevad:

- nimeni nu poate vota decat o singura data;