Drept în asistență - căsătoria

R E Z U M A T

Căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii.

Pentru încheierea unei căsătorii, legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiţii de fond (vârsta matrimonială, comunicarea stării sănătăţii, consimţământul viitorilor soţi şi diferenţierea sexuală), precum şi respectarea unor condiţii de formă (declaraţia de căsătorie, actele anexă declaraţiei de căsătorie, localitatea şi locul unde se încheie căsătoria etc.), după cum în prezenţa anumitor împrejurări, expres determinate, a interzis încheierea căsătoriei.

C Ă S Ă T O R I A

1. INTRODUCERE

Lucrarea de faţă se doreşte a reda o analiză a noţiunii de căsătorie şi a problematicii implicate de aceasta. Căsătoria este definită ca fiind uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii.

Îmi propun ca pe parcursul acestei lucrări să-mi focalizez atenţia asupra condiţiilor care trebuie respectate pentru ca această uniune să fie în concordanţă cu dispoziţiile legale şi de asemenea voi urmări efectele care decurg în cazul în care căsătoria este declarată nulă.

Am ales această temă, deoarece în meseria mea ca asistent social fac numeroase anchete sociale în care starea civilă a persoanelor anchetate este una deosebit de importantă în procesul de acordarea a ajutorului social.

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 C. fam., cei care vor să se căsătorească trebuie să facă la serviciul de stare civilă o declaraţie de căsătorie, prin aceasta exprimându-se voinţa, din partea amândurora, de a încheia căsătoria. Declaraţia de căsătorie se face în scris şi ea nu va putea fi dată prin reprezentare, ci numai personal.

Pentru încheierea unei căsătorii, legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiţii de fond, precum şi respectarea unor condiţii de formă, după cum în prezenţa anumitor împrejurări, expres determinate, a interzis încheierea căsătoriei.

O altă formă de uniune liber consimţită dintre bărbat şi femeie este concubinajul. Prin concubinat înţelegem o convieţuire de fapt între un bărbat şi o femeie, o perioadă relativ îndelungată de timp. Ea nu este o uniune juridică, nefiind reglementată de lege, astfel că se deosebeşte esenţial de căsătorie, care are statut legal, determinat prin norme juridice.

Concubinajul nu este interzis de lege, dar nici nu i se pot aplica, prin analogie, dispoziţiile legale referitoare la căsătorie. Între concubini se pot face convenţii, dacă acestea ar respecta condiţiile de valabilitate din dreptul comun.

2. CONDIŢII DE FOND LA ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI

Condul familiei prevede, trei condiţii de fond la încheierea căsătoriei: vârsta matrimonială (art. 4 din C. fam); comunicarea stării sănătăţii (art. 10 din C. fam) şi consimţământul viitorilor soţi (art. 16 C. fam). Deşi legea nu prevede în mod expres, ar mai putea fi adăugată şi diferenţierea sexuală.

a) Vârsta legală pentru căsătorie

Potrivit art. 4 C. fam., “bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacă a împlinit şaisprezece ani". Vârsta minimă pentru căsătorie trebuie stabilită în relaţie directă cu pubertatea reală, care depinde, de diferiţi factori. O limită maximă până la care se poate încheia căsătoria nu este stabilită, ceea ce înseamnă că se pot încheia căsătorii până la o vârstă înaintată şi chiar in extremis, înainte de moarte. Stabilirea vârstei minime la care se poate încheia o căsătorie este determinată de raţiuni de orgin biologic şi social-moral, urmărind a se asigura încheierea căsătoriei între persoane apte de a întreţine relaţii sexuale normale şi de a înţelege însemnătatea actului pe care-l realizează.