Drept financiar public - analiza economico-financiară procedeu metodologic utilizat de controlul financiar

1. Noțiunea de control financiar

Pe cât de veche în istoria civilizației, pe atât de necesară, activitatea de control, la origine, ține de suspiciunea omenească față de semeni, de nevoia de a se proteja proprietatea și propriile interese.

Cu timpul, la acest scop primordial al controlului s-au adăugat și scopuri legate de eficacitate, de legalitate și oportunitate.

Apariția statului a fost începutul avântului activității de control care și-a îmbunătățit permanent metodele, tehnicile, scopurile și obiectivele. El s-a impus ca o activitate umană utilă și cerută de celelalte activități și niciodată nu i-a scăzut rolul și importanța în societate. Perfecționarea și aprofundarea lui au avut urmări benefice asupra celor care l-au folosit, impunându-l ca o permanență legată de ideea de progres.

În epoca modernă controlul dobândește o însemnătate deosebită, fiind exercitat în virtutea dreptului inalienabil al societății de a-și apăra interesele sale generale, fundamentale. Prin intermediul controlului, societatea își manifestă exigențele ei, omologând numai acele activități și practici economice sau de altă natură care sunt în concordanță cu normele generale de comportament social, cu obiectivele și programele sale prioritare și numai acele rezultate care îndreptățesc eforturile depuse.

În mod concis, prin control se înțelege verificare și supraveghere.

Într-o manieră foarte simplă, controlul ar putea fi definit prin aprecierea conformității cu o normă, un standard, un model. Într-o accepție mult mai largă, controlul reprezintă o activitate specific umană ce se desfășoară în mod conștient și urmărește întotdeauna un scop, care constă în verificarea și analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene, operații, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării și lichidării eventualelor neajunsuri.

Controlul asigură cunoașterea temeinică și detaliată a realităților economico-sociale, dar nu se poate limita la atât. El trebuie să facă judecăți de valoare sau de conformitate, interpretând stările de lucruri sau realitățile constatate printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de atins, normele fixate sau regulile de desfășurare prestabilite. În felul acesta controlul face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificația și implicațiile lor, cauzele care le-au generat și măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.

DEX-ul dă următoarea definiție controlului: analiza permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. O definiție mai tehnică este cea care consideră controlul a fi procesul de comparare permanentă a situației de fapt cu cea impusă (programată) și, dacă este cazul, aplicarea de măsuri de corectare, astfel încât realizările să fie conforme cu obiectivele anticipat stabilite.

Decurgând din aceste definiții, controlul trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- furnizarea de informații privind cunoașterea realității cercetate;

- propunerea de măsuri vizând corectarea realității în sensul dorit de cel care a dispus ontrolul;

- luarea unor măsuri de către organele de control pentru descurajarea, îndreptarea și pedepsirea producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.

În sinteză, la nivel de concept, controlul financiar verifică prin comparare prevederile normative prevăzute în legi, hotărâri, ordine, norme metodologice cu realitatea, legalitatea, oportunitatea și eficiența operațiilor consemnate în acte și documente, stabilind erorile, abaterile, lipsurile și deficiențele din activitatea economico-financiară.

Controlul financiar are ca obiect de cercetare și cuprinde în sfera sa:

- relațiile, fenomenele și procesele financiare;

- procesul de administrare și gestionare a patrimoniului și rezultatele activității economico-sociale;

- toate momentele, unitățile și locurile unde se gestionează valori materiale și bănești și se fac cheltuieli.

Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor, creșterii eficienței, apărarea patrimoniului, cunoașterea modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiune.

2. Analiza economico-financiară

2.1. Procedee și tehnici de control financiar

Procedeele utilizate în vederea realizării în condiții optime a obiectivelor specifice controlului financiar alcătuiesc metoda controlului; procedeul „constă în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a acționa în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse".

Tehnica executării controlului financiar presupune alegerea procedeelor celor mai adecvate în funcție de obiectivul controlat și aplicarea acestora, în vederea realizării scopului controlului, care pot fi:

- Procedee comune: observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza, sinteza.

- Procedee specifice: cercetarea; studiul general prealabil; controlul documentar; inventarierea de control; expertizele tehnice și analizele de laborator; controlul total și controlul prin sondaj; analiza activității economice financiare.

În cele ce urmează, ne vom opri asupra procedeelor specifice activității de control financiar.