Drept financiar

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.Prin intermediul finantelor publice se asigura constituirea, repartizarea si utilizarea eficienta a banului public pentru sporirea productiei de marfuri, dezvoltarea fortelor de productie, dezvoltarea invatamantului si culturii, ocrotirea sanatatii, etc.

Izvoarele dreptului financiar

Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare. In raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare:

a) Izvoare comune ale dreptului financiar

Astfel, in ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica fiscala etc.

Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidentiale si hotararii ale guvernului.

b) Izvoare specifice ale dreptului financiar

Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispozitii referitoare la relatiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar citam:

- Legea nr. 72/1996, publicata in M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.

Aceasta lege defineste sfera de cuprindere a finantelor publice, si anume: elaborarea, aprobarea si executia bugetului public national, stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecatoresti si executive, ca si controlul modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand institutiilor publice, regiilor autonome, precum si a capitalului social investit de stat in societatile comerciale. In lege este precizata aria de cuprindere a institutiilor publice care cuprind Presedentia Romaniei, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administratiei de stat, precum si institutiile de stat de subordonare centrala si locala.

Sub acest aspect, legea finantelor publice cuprinde principiile si normele de baza ale activitatii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finantelor publice. In acest sens, Legea finantelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.

Referitor la reglementarea relatiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:

- Activitatea bancara (Legea nr. 58/1998);

- Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 101/1998);

- Impozitul pe profit (Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata).

- Ordonanta Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;

- Organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare (Legea nr. 30/1991);

- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.

- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;

- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe in sume fixe, datorate statului in lei de persoanele fizice si juridice si introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica de regiile autonome, societatile comerciale si de ceilalti agenti economici organizati ca persoane juridice;

- Ordinul ministrului finantelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea si functionare a Garzii financiare;

- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operatiunile cu numerar;

- Regulamentul nr. 1/1991 privind operatiunile curente si transferurile de capital cu mijloace de plata straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.

Dreptul financiar in cadrul sistemului de drept

Sistemul dreptului nostru este caracterizat atat prin unitatea esntiala a tuturor normelor juridice de a exprima vointele si interesele poporului muncitor,cat si prin impartirea acestor norme de ramuri dupa specificul relatiilor sociale pe care le reglementeaza.Intre aceste ramuri,dupa dreptul constitutional si dreptul administrativ,este enumerat si dreptul financiar cuprinzand totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat,intocmirea si executarea bugetului de stat,creditul,asigurarile etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept si in lucrarile de specialitate juridica financiara din statul nostru si din celelalte state.

Dreptul financiar este o ramura a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriita faptului ca are un obiect de reglementare propriu,indiferent daca acest obiect este denumit relatii financiare,acte si operatiuni financiare,ori constituirea,repartizarea si intrebuintarea fondurilor banesti necesare statului,satisfacerii trebuintelor generale ale societatii.Datorita acestui obiect propriu de reglementare cu specificul "financiar",distinct de al celorlalte ramuri de drept,si avand in vedere ca obiectul propriu al reglementarilor juridice este criteriul principal si funadamental in stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.

Pe langa obiectul propriu si specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru intreaga activitate de stat,pentru indeplinirea practica a functiilor statului,pentru indeplinirea Programului de faurire a societatilor multilateral dezvoltate.Aceasta importanta reprezinta si ea un argument pentru situatia dreptului financiar de ramura a sistemului de drept din statul nostru.