Domeniul Public

Extras din referat Cum descarc?

Sumar privind evolutia teoriei domeniului public 
Institutia domeniului public reprezinta o institutie traditionala a dreptului public, in general, si a dreptului administrativ, in special, a carei teorie isi afla izvorul in literatura de specialitate, ca una dintre cele mai discutate si disputate probleme in doctrina. 
Doctrina a semnalat ca in antichitate erau recunoscute categoria bunurilor (res) in patrimonio si a celor extra patrimonium, acestea din urma ca bunuri publice, supuse unui regim diferit de cele din categora res patrimonio, care in principiu nu puteau fi apropriate data fiind destinatia lor publica. 
Perioada Evului Mediu era caracterizata de proprietatea privata a regelui asupra tuturor bunurilor publice pe care le folosea ca mijloc de a-si rasplati supusii credinciosi sau a-si imbogati visteria proprie . Mijlocul juridic prin care atare bunuri (imobile), puteau fi utilizate de alte persoane era concesiunea. In schimbul dreptului de folosinta, in general pe o durata foarte mare de timp, a acestor bunuri, concesionarul datora proprietarului (concedentul) o remuneratie in bani sau in natura. Perioada lunga de utilizare a facut ca obligatia de a rasplati monarhul sa fie perceputa ca o corvoada de catre concedentii ce se manifestau public ca adevaratii proprietari. Acest fapt a atras reactiile monarhilor care prin reglementari speciale au adaugat noi elemente specificului regimului juridic al bunurilor, intre care cea mai semnificativa apare Edictul de la Moulin din 1566 prin care Carol IX instituie principiul inalienabilitatii bunurilor care astfel nu puteau fi apropriate de concesionari. 
Revolutia franceza, prin Declaratia drepturilor omului si cetateanului, schimba conceptia medievala asupra domeniului public consacrand proprietatea ca sacra si inviolabila. Insa dincolo de aceste realitati istorice, institutionale si juridice, actul normativ care produce in acele timpuri mutatiile cele mai semnificative in regimul juridic al domeniului public a fost Codul domenial francez adoptat la 22 noiembrie 1970, care improprietareste natiunea si instituie alinenabilitatea bunurilor aflate in proprietatea natiunii. 
Sub guvernarea lui Napoleon a fost elaborat Codul civil francez care in art. 538-541 schimba proprietarul bunurilor din domeniul public, statul in loc de natiune, pe care insa o pastreaza in aceasta calitate in expunerea de motive a codului (in dreptul francez de asemenea izvor de drept). Codurile civile adoptate sub influenta celui francez, cu exceptia celui italian, nu au fost cu mult mai clare decat cel napoleonian, care nu preciza cu claritate elementele definitorii ale domeniului public, sfera bunurilor ce-l compuneau, titularul domeniului public, limitele inalienabilitatii si imprescriptibilitatii sau regimul sau juridic. 
La finele secolului XIX, Proudhon, doctrinar civilist francez, creeaza premisele unei conceptii moderne privind domeniul public, revolutionand gandirea in materie. Acesta desprinde ca elemente definitorii ale notiunii de domeniu public uzul comun al bunurilor care il compun, destinatia lor de a fi folosite de public . In conceptia sa, au acest caracter bunurile care potrivit legii sunt destinate folosintei generale si bunurile care sunt stapanite de stat si de comune, in calitatea lor de reprezentanti ai colectivitatilor politice. Este vorba aici de un domeniu de protectie, deosebit de cel privat, definit de Proudhon ca un domeniu de profit. 
Chiar si cu privire la trasaturile traditionale si fundamentale ale domeniului public - inalienabilitatea si imprescriptibilitatea - autorul evoca o conceptie aparte, sustinand caracterul limitat in timp al acestora, pe durata existentei serviciului public in care este implicat bunul respectiv.
Inceputul secolului XX si perioada interbelica aduce noi clarificari in teoria domeniului public pentru a gasi justificari de apartenenta a unui bun la domeniul public, a identifica titularul si drepturile sale asupra acestei categorii de bunuri. In jurul raspunsurilor diferite s-au construit si teorii diferite ale domenialitatii. 
Doctrina noastra se inscrie in aceste curente de idei prima dintre teoriile inchegate apartinand profesorului C.G. Dissescu care abordeaza institutia domenialitatii in dreptul administrativ inca din 1890 . S-au remarcat apoi teoriile civiliste, intre care cea a profesorului D. Alexandresco si Mihai Cantacuzino, dar si cele din doctrina administrativa incepand cu Paul Negulescu , C.G. Rarincescu , J. Vermeulen .
Dupa razboi, regimul politic comunist si, in consecinta, cel constitutional goleste dreptul public de aceasta institutie fundamentala, notiunea de domeniu public fiind considerata desueta. In ciuda negarii terminologiei de domeniu public, ,,fenomenul juridic al proprietatii publice n-a disparut, dimpotriva, a devenit atotcuprinzator" , fiind substituit asa zisei proprietati de stat.
Conceptia actuala. Definitia si trasaturile domeniului public
Schimbarile de regim politic provocate de evenimentele din 1989 au readus in actualitate notiunea de domeniu public, noile reglementari, pre- sau post- constitutionale permitand cladirea unei conceptii moderne a domenialitatii, ce preia valorile constante dau si reperele contemporane, pentru a defini domeniu public ca ansamblul acelor ,,bunuri publice sau private, care prin natura lor sau prin vointa legiuitorului expres formulata trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare, reprezentand valori destinate a fi folosite in interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public, si supuse unui regim juridic administrativ, respectiv unui regim juridic mixt, in care regimul de putere este determinant, fiind in proprietatea sau, dupa caz, in paza unei persoane morale de drept public." 
Din definitia prezentata, care imbraca o forma exhaustiva, autorul releva un numar de 4 trasaturi pe care in mod cumulativ trebuie sa le indeplineasca un bun pentru a face parte din domeniul public, astfel: 
a) prin natura ori prin destinatia expresa a legii sa intre in categoria celor care trebuie protejate si transmise generatiilor viitoare; 
b) sa aiba semnificatia unei valori de interes public, in sensul ca apartine patrimoniului natural, cultural, istoric, etc. national sau dupa caz, destinat unei folosinte de interes public; 
c) sa fie supus unui regim juridic administrativ sau, dupa caz, unui regim mixt de drept public si de drept privat, dar sub controlul regimului administrativ; 
d) sa fie in proprietatea unei persoane de drept public (in proprietate publica) sau in paza unei persoane de drept public (bunurile proprietate privata care tin de domeniul public). 
In sinteza, trasaturilor mentionate, autorul le prezinta urmatoarea motivatie : 
Prima trasatura are menirea de a reliefa faptul ca nu toate bunurile, ci doar anumite categorii de bunuri apartinand societatii trebuie conservate pentru generatiile viitoare.


Fisiere in arhiva (1):

  • Domeniul Public.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!