Distincția între Proprietatea Publică și Privată a Statului

„publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate pertinent” care în traducere aproximativă ar fi că: „dreptul public este atunci când el este în slujba imperiului roman, privat atunci când serveşte interesele individului în parte”

Pornind de la acest moto se cere de cuviinţă o delimitare conceptuală a următorilor termeni: „proprietate”, „proprietate publică”, „proprietate privată”, „patrimoniu”, „domeniu”.

Din punct de vedere economic, proprietatea reprezintă apropiaţiune, iar din punct de vedere juridic, un drept de proprietate, cu atributele sale (posesia, folosinţa şi dispoziţia materială sau juridică).

Regimul proprietăţii apare diversificat şi nuanţat nu numai în funcţie de natura bunurilor ca obiect al apropierii, ci şi de scopul şi modul utilizării bunurilor, precum şi de calitatea titularilor săi.

Astfel spus tratamentul juridic al proprietăţii este conceput în conformitate cu realitatea social-economică şi juridică. Proprietatea apare ca una dintre cele mai mobile instituţii ale dreptului şi în acelaşi timp ca instituţie fundamentală. Uneori vom gasii instituţia în cadrul dreptului civil, alteori în ceea a dreptului administrativ sau la graniţa dintre cele două, dar întotdeauna va fi privită ca o instituţie constituţională.

În Constituţia României din anul 1991 textele cu privire la proprietate se regăsesc la art. 41 şi respectiv, art. 135; Primul text este cuprins în Titlul II, consacrat drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, iar cel de-al doilea în Titlul IV referitor la economie şi finanţe publice. Astfel, plecând de la locul central acordat omului în

sistemul constituţional românesc, a drepturilor sale, s-a reglementat, mai întai, dreptul la proprietate – sistemul proprietăţii.

Dreptul de proprietate, ca drept real principal, poate îmbrăca, în funcţie de titularul său, două forme: proprietatea publică şi proprietatea privată. Distincţia dintre cele două forme de proprietate îşi găseşte temeiul legal în art. 135 din Constituţia României. Potrivit textului constituţional:

1. Proprietatea este publică sau privată.

2. Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

3. Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

4. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate; de asemenea ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

5. Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Potrivit acestor texte constituţionale, că orice proprietate, în sens general, este ocrotită de stat; de asemenea sunt precizate şi formele de proprietate

• Publică

• Privată

Astfel, constatăm că proprietatea publică este o proprietate administrativă, cu un regim de drept public, pe când proprietatea privată este o proprietate cu un regim de drept civil.