Discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei

Discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei

Conform Dictionarului explicativ al limbii romane prin discriminare se intelege acea deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente sau acea politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate.

Dreptul oricarei persoane la egalitate in fata legii si la protectie contra discriminarii este recunoscut de art 2 pct.1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,de conventiile Organizatiei Natiunilor Unite privitoare la eliminarea oricaror forme de discriminare,de conventii ale Organizatiei Internationale a Muncii si de actele Consiliului Europei,de directivele Uniunii Europene in materia apararii drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale

In cadrul OIM printre obiectivele fundamentale se afla si combaterea discriminarii(intemeiata pe orice criterii)si asigurarea egalitatii de sanse si tratament pentru toti salariatii.

Pentru asigurarea egalitatii si nediscriminarii in materia de remunerare,initial OIM a elaborat Conventia nr.100 di 1951 privitoare la remunerare.ulterior Conventia OIM nr 111din 1958 cu privire la discriminare a conturat cadrul general in lupta impotriva acestui flagel.

Conferinta generala a OIM,convocata la Geneva a adoptat la 25 iunie 1958 aceasta conventie,care a fost ratificata de Romanaia prin D.nr.284/1973,publicat in B.Of.NR.81 din 6iunie 1973.

La elaborarea Conventiei nr 111 din 1958 cu privire la discriminare s-a luat in considerare Declaratia de la Philadelphia care afirma ca toti oamenii,indiferent de rasa ,credinta sau seXul lor au dreptul sa urmareasca realizarea progresului lor material si dezvoltarea lor in spiritualitate si demnitate,in conditii de securitate economica si cu posibilitati egale;precum si prevederile enuntate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Conventia OIM 111 din 1958 cu privire la discriminare defineste in art 1 termenul de discriminare ,aratand ca prin acesta se intelege orice diferenţiere, excludere sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, sex,religie,convingeri politice, ascendenţă, naţională sau origine socială, care are ca efect să suprimeasca sau să ştirbească egalitatea de posibilităţi sau de tratament în materie de ocupare a forţei de muncă şi de exercitare a profesiee;precum si orice altă diferenţiere, excludere sau preferinţă având ca efect suprimarea sau ştirbirea egalităţii de posibilităţi sau de tratament în materie de ocupare a forţei de muncă şi exercitare a profesiei, care ar putea fi specificată de către statul membru interesat după consultarea organizaţiilor reprezentative ale celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, dacă acestea există, precum şi a altor organisme competente.

In art 2 al Conventiei se instituie in sarcina statelor care au ratificat-o, obligatia de a initia si aplica o politica nationala privitoare la aplicarea egalitatii de sanse si tratament in materie de formare profesionala si de angajare in munca.

Ea ar trebui sa vizeze urmatoarele obiective:

- Colaborarea organizatiilor angajatorilor si ale salariatilor precum si a altor organisme in aplicarea masurilor de combatere a discriminarii.

- Elaborarea de acte normative care sa creeze un cadru favorabil aplicarii principiului egalitatii de sanse si tratament.

- Abrogarea dispozitiilor actelor normative sau ale practicilor administrative care sunt incompatibile cu principiul nediscriminarii in materia raporturilor de munca.