Autoritate inseamna, intai de toate, capacitatea unui stat de a indeplini functiile sale. Intelegerea corecta a functiilor statului limiteaza dar concentreaza campul de actiune al autoritatii si duce la evitarea deturnarii autoritatii spre autoritarism. Dictatura nu inseamna autoritate.
Mai mult decat atat, dictatura inseamna negarea principiului autoritatii. Autoritatea inseamna ordine de drept si eficienta. Ambele atribute ale exercitiului autoritatii sunt indispensabile. Autoritatea nu se poate defini decat in democratie. Caci mai mult decat orice, autoritatea inseamna legitimitate. Puterea care exercita actul de autoritate, modalitatea de delegare, limitele si perspectivele autoritatii trebuie statuate ca atare. Sistemul trebuie, de asemenea, sa-si creeze mecanismele de sanctionare a abaterilor de la acest principiu, fie ca aceste abateri se petrec in sensul slabirii autoritatii, fie in cel al excesului de autoritate.
In situatia in care puterea in exercitiu nu este legitima atunci inseamna ca una dintre cerintele fundamentale ale autoritatii a fost incalcata. Instituirea puterii fara a fi insotita de legitimitate inseamna cel putin incalcarea ordinii de drept. O putere lipsita de legitimitate se va ascunde de ochii propriilor cetateni si, pentru a se mentine, va cauta sa-i transforme in supusi.
Intre comportamentele deviante ale autoritatii diferentele sunt aparente. Puterea care isi va vedea slabita autoritatea va incerca sa si-o mentina prin forta. Va proceda la incalcari ale libertatilor fundamentale si ale ordinii de drept. Neindemanarea bruscheaza intotdeauna. Iar puterea care dovedeste exces de autoritate va starni nemultumire si va adanci conflicte care vor sfarsi prin a o subrezi. Haosul si autoritarismul sunt doua fete ale aceluiasi taler. Autoritarismul naste o suprastructura si o birocratie care sfarsesc prin a starni haosul. Iar haosul duce la tresariri brutale ale vanitatii puterii politice. Cele doua abateri ale aplicarii principiului autoritatii se constituie in tot atatea amenintari la adresa democratiei si ale cetateanului.
Autoritatea presupune existenta unui parteneriat intre stat si cetatean. Statul respecta institutia numita cetatean si nu foloseste puterea pe care cetateanul i-a acordat-o prin procesul democratic pentru a o intoarce apoi impotriva acestuia. Aceasta premisa exclude orice compatibilitate intre dictatura si exercitarea corecta a principiului autoritatii. Dictatura se izoleaza fatalmente de propriul popor si poate supravietui numai prin ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale. Autoritatea, in schimb, exclude orice forma de represiune. Autoritatea este mai puternica decat autoritarismul. Puterea unei administratii nu sta in brutalitatea organelor sale de represiune, ci in increderea pe care i-o acorda cetatenii sai. O autoritate reala se sprijina pe proprii cetateni si nu lupta impotriva lor.
In acest fel, autoritatea devine nu o sursa de amenintare, ci o forma de protectie a ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
