Definiția și Obiectul Identificării Criminalistice

OBIECTULŞI PRINCIPIILE IDENTIFICĂRII CRIMINALISTICE:

Noţiunea.

Identificarea unor persoane sau obiecte, privită în sensul ei cel mai larg, reprezintă elementul definitoriu al investigaţiilor criminalistice. Prin rezonanţa sa practică, acest proces deţine un loc bine conturat, de maximă importanţă în ansamblul cercetărilor criminalistice. Pe bună dreptate se spune despre identificare că reprezintă „problema centrală a investigaţiilor criminmalistice” .

Raportându-se la necesităţile practice, în literatura de specialitate se învederează că acest gen de activitate este „indisolubil legat de actul de justiţie” .

Identificarea criminalistică nu trebuie înţeleasă ca reducându-se numai la activitatea de laborator, după cum nici criminalistica nu se confundă cu componenta sa tehnică.

Identificarea unei persoane este posibilă nu numai prin intermediul unor metode tehnice, ci şi pe baza declaraţiilor unor martori sau ale victimei, în cadrul unor activităţi procedurale, cum ar fi recunoaşterea din grup efectuată în conformitate cu reguli tactice criminalistice. Toate acestea au ca finalitate determinarea a ceea ce numim sintetic „fapte şi împrejurări ale unor fapte penale”.

Potrivit teoriei generale a identificării criminalistice, acest proces este posibil datorită perceperii realităţii obiective şi sesizării proprietăţilor, a trăsăturilor caracteristice unei persoane sau unui obiect, ce se individualizează în raport cu alte fiinţe sau lucruri asemănătoare. Ne aflăm în prezenţa recunoaşterii de persoane ori obiecte, rezultată dintr-un proces de gândire prin care s-au comparat caracteristicile mai multor obiecte, în vederea stabilirii identităţii sau neidentităţii lor .

Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistică impune recunoaşterea unui obiect concret, ce poate avea elemente sau însuşiri de natură să-l apropie de obiecte asemănătoare, de acelaş gen sau specie, dar care se deosebeşte de toate acestea prin trăsături ce-l fac să fie identic numai cu sine însuşi.

Prin identitate se înţelege însuşirea unei persoane, a unui obiect sau fenomen de a-şi manifesta individuaitatea în timp şi spaţiu, prin caracteristicile fundamentale, neschimbătoare, ce le deosebesc de toate celelalte şi le determină să rămână ele însele pe întreaga durată a existenţei lor .

Condiţiile pe care caracteristicile fundamentale de individualizare a persoanei sau obietului trebuie să le îndeplinească, sunt:

a). Pentru stabilirea identităţii nu este absolut necesar să se apeleze la toate trăsăturile obiectului identificării, fiind suficiente caracteristicile esenţiale prin care acestea se individualizează şi se distanţează de celelalte obiecte;

b). Deşi identitatea presupune durata de timp a trăsăturilor particulare, dubată de relativa lor stabilitate, în practica criminalistică există cazuri de identificare pe baza unor caracteristici temporare. De pildă, într-o infracţiune de omor autorul a fost identificat datorită unui fragment de urmă de cizmă de cauciuc, descoperit lângă cadavru.