Curtea Penală Internațională

CURTEA PENALA INTERNATIONALA

Curtea Penala Internationala (numita uneori si Tribunalul Penal International) este o curte de justitie internationala permanenta, cu sediul la Haga în Olanda, a carei misiune este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de razboi si contra umanitatii.

Curtea este compusa din 28 de magistrati, care au fost investiti în functie pe 11 martie 2003, dintre care în rangul cel mai înalt, canadianul Philippe Kirsh.

Actiunile sale nu vor fi retroactive, se vor judeca doar cazurile de dupa 1 iulie 2002.

Pâna în mai 2004, 94 de tari au ratificat statutul tribunalului, printre care si România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva tari importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel si Irak. De fapt, Statele Unite si Israelul au semnat initial tratatul însa au anuntat ulterior ca îsi retrag semnatura.

1. Curtea Penala Internationala (C.P.I.)

1.1. Jurisdictia Curtii

C.P.I. a fost creata ca institutie jurisdictionala permanenta, cu competenta obligatorie pentru statele-parti la Statutul acesteia. Jurisdictia acesteia este complementara jurisdictiilor penale nationale. Statutul Curtii a fost adoptat printr-o conventie între state si a fost deschis semnarii la 17 iulie 1998, la sediul ONU, urmand sa intre în vigoare dupa depunerea a 60 de instrumente de ratificare. Sediul Curtii este la Haga.

Prin Statutul sau, Curtea dispune de personalitate juridica internationala, fiind competenta sa-si exercite functiile pe teritoriul oricarui stat-parte la Statut.

1.2. Competenta materiala a Curtii

Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de comiterea unor infractiuni deosebit de grave - definite prin exemplificare în Statutul C.I.P. - care aduc atingere intereselor ansamblului comunitatii internationale:

a. crime de genocid;

b. crime împotriva umanitatii;

c. crimele de razboi;

d. crimele de agresiune.

a) Crima de genocid este definita drept “orice acte comise cu intentia de a distruge, în tot sau în parte, un grup national, etnic, rasial sau religios prin:

- uciderea membrilor grupului;

- atingerea grava a integritatii fizice si psihice a membrilor grupului;

- supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care sa conduca la distrugerea sa fizica totala sau partiala;

- masuri vizand împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;

- transferul fortat de copii de la un grup la altul.”

b) Prin crime contra umanitatii se întelege oricare dintre actele mentionate în continuare, atunci cand sunt comise în cadrul unui atac generalizat sau lansat sistematic asupra populatiei civile: ucidere, exterminare, sclavaj, deportare sau transfer fortat de populatie, condamnarea la închisoare sau alte forme de privare grava de libertate, tortura, viol, sclavie sexuala, prostitutie fortata, sarcina sau sterilizare fortata sau orice alta forma de violenta sexuala de gravitate comparabila, persecutarea unui grup pentru motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios sau bazat pe sex, sau în functie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile în dreptul international, crima de apartheid si alte acte inumane cu un caracter similar, cauzatoare de suferinte puternice si care aduc atingere grava integritatii fizice sau mentale.

c) Curtea este competenta sa judece crimele de razboi, în special acele crime care se înscriu în cadrul unui plan sau al unei politici elaborate. Prin crime de razboi se întelege, în virtutea Conventiilor de la Geneva din 1949 privind dreptul umanitar si a altor conventii si cutume internationale:

- omuciderea intentionata;

- tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experientele biologice;

- provocarea cu intentie a unor suferinte puternice sau a unor atingeri grave a integritatii fizice;

- distrugerea si însusirea de bunuri, nejustificata de necesitati militare si executata pe o scara larga, în mod ilicit;

- constrangerea unui prizonier de razboi sa serveasca interesele unei armate straine;

- privarea intentionata a unui prizonier de razboi de dreptul la un proces echitabil;

- deportarea sau arestarea ilegala;

- luarea de ostateci;

- lansarea de atacuri deliberate împotriva populatiei civile si a bunurilor acesteia;

- lansarea de atacuri deliberate împotriva misiunilor umanitare si de mentinere a pacii;

- lansarea unui atac deliberat atunci cand este evident ca acesta va produce pierderi de vieti si pagube materiale în randul populatiei civile;

- uciderea sau ranirea combatantilor inamici dupa ce acestia s-au predat;

- portul unor însemne militare sau a uniformei inamice, atunci cand are drept urmare pierderea de vieti sau ranirea grava a adversarului;

- stabilirea de catre puterea ocupanta a unei parti din populatia sa în teritoriul ocupat, precum si transferul în interiorul acestui teritoriu sau în afara lui a unei parti sau a totalitatii populatiei bastinase;

- lansarea de atacuri deliberate împotriva constructiilor destinate uzului religios, educativ, artistic, stiintific sau caritabil, precum si împotriva monumentelor istorice si a spitalelor, atunci cand acestea nu sunt obiective militare;

- supunerea prizonierilor la experiente medicale si stiintifice;

- distrugerea sau confiscarea bunurilor inamice, atunci cand nu sunt impuse de necesitati militare;

- obligarea nationalilor partii adverse la participarea la operatiuni de razboi îndreptate împotriva propriei tari;

- jefuirea localitatilor ocupate;

- utilizarea otravurilor, a gazelor asfixiante, precum si a armelor de natura sa provoace inamicului suferinte inutile;

- atingerea demnitatii persoanei, prin tratamente umilitoare si degradante;

- violul, sclavia sexuala, prostitutia fortata, sterilizarea fortata;

- utilizarea ostaticilor civili pentru a proteja zone sau forte militare;

- atacurile deliberate împotriva cladirilor, materialelor, unitatilor si mijloacelor de transport sanitare care utilizeaza semnele distinctive prevazute prin Conventiile de la Geneva;