Curtea Europeană de Justiție

Asigură siguranţa judiciară necesară pentru a se asigura că legea este suverană în interpretarea şi aplicarea tratatelor şi, în general în toate activităţile Uniunii. Practic, ea are menirea de a garanta aplicarea, interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a funcţionat ca instanţă unică până la 1 septembrie 1989, când Consiliul European a decis înfiinţarea Curţii de Primă Instanţă urmărind astfel să se asigure perfecţionarea protecţiei prin justiţie a intereselor individuale, iar pe de altă parte să i se permită Curţii de Justiţie să se concentreze asupra activităţilor sale de bază în special a interpretării uniforme a legii comunitare.

Curtea Europeană de Justiţie are sediul în Luxemburg şi este compusă în momentul de faţă din 25 judecători, câte unul pentru fiecare stat, şi 9 avocaţi generali. Începând cu anul 2007, conform Tratatului de la Nisa, Curtea va avea 27 de judecători iar numărul avocaţilor generali se va reduce la 8. Cu toate acestea, Curtea, la propunerea Consiliului de Miniştri, poate creşte numărul acestora în baza unui vot cu unanimitate. Ei sunt numiţi de către statele membre ale Uniunii Europene, câte unul din partea fiecărui stat, pe termen de şase ani, mandatele putând fi prelungite, jumătate din numărul de judecători putând fi schimbaţi din 3 în 3 ani, tocmai pentru a se putea asigura o anumită continuitate în activitatea Curţii.

Interesant este faptul că nici o dispoziţie a tratatelor nu prevede o limită de vârstă pentru ocuparea acestei funcţii şi nici ca judecătorii să aibă naţionalitatea statelor membre, însă practica a arătat că întotdeauna s-a urmărit ca această Curte Europeană de Justiţie să cuprindă cel puţin câte un judecător din partea fiecărui stat membru. Calitatea de judecător poate înceta în următoarele situaţii: înlocuirea sa pe cale legală, demisie, pensionare şi deces. În cazul în care un judecător demisionează, scrisoarea sa de demisie va fi adresată preşedintelui Curţii care o va transmite apoi preşedintelui Consiliului. Atât judecătorii cât şi avocaţii generali, pot fi demişi cu votul unanim al celorlalţi colegi, când se ajunge la concluzia că nu mai sunt calificaţi în exercitarea atribuţiilor lor, cu toate acestea, neexistând până acum un caz de demitere a vreunui judecător sau avocat general.

Uniunea Europeană, ca şi Comunităţile Europene a căror succesoare este, este guvernată de respectul legii. Însăşi existenţa Uniunii depinde de recunoaşterea de către statele membre, de către instituţii şi de către cetăţeni a naturii imperative a regulilor stabilite de ea şi deci a obligativităţii acestor reguli. Succesul cu care legislaţia comunitară s-a implementat în activitatea legislativă a statelor membre este datorat percepţiei pozitive a cetăţenilor, corectitudinii interpretării şi aplicării sale de către autorităţile administrative şi de către justiţia tuturor ţărilor.

Dreptul comunitar este constituit azi dintr-un corp de legi uniform şi armonios, pe care indivizii pot să se bazeze în cadrul instanţelor judiciare naţionale. Hotărârile pronunţate de către diversele instanţe au făcut ca legislaţia comunitară să devină o realitate pentru cetăţenii Uniunii, având, de multe ori, consecinţe constituţionale şi economice importante. Toate litigiile au natură administrativă sau civilă, Curtea de Justiţie neavând competenţe de instanţă penală.

Curtea Europeană de Justiţie poate fi solicitată să decidă în cazuri aduse înaintea sa fie de către statele membre ale Uniunii, fie de către instituţiile europene, fie chiar de către indivizi sau companii. Ea asigură interpretarea uniformă a legislaţiei Uniunii Europene în toate statele membre, în baza unei strânse cooperări şi conlucrări cu instanţele puterii judecătoreşti naţionale în cadrul procedurilor judiciare preliminare.

Independenţa celor 25 judecători şi 9 avocaţi generali ai Curţii Europene de Justiţie, care sunt numiţi prin acordul statelor membre, trebuie să fie dincolo de orice îndoială sau bănuială. Ei trebuie, în afara criteriului moral şi etic, să fie la nivelul celei mai înalte competenţe profesionale, la nivelul celor mai înalte standarde juridice în ţările lor. Chiar art. 27 din statutul CEJ menţionează expres acest lucru: „Judecătorii sunt desemnaţi de Consiliul UE, la propunerea statelor membre, dintre persoanele a căror independenţă este mai presus de orice îndoială şi care au pregătirea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti în ţările lor, ori sunt universitari de competenţă recunoscută”. Judecătorii aleg Preşedintele Curţii din rândul lor, pentru un mandat de trei ani. La fiecare trei ani, patru dintre avocaţii generali vor fi înlocuiţi, prin rotaţie. Cele cinci state „mari” ale Uniunii Europene şi anume Germania, Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Spania şi Italia au câte un avocat general permanent.